duminică, 23 septembrie 2007

Jurnalul unui provincial

vineri 07.10.2004 seara 21.00
Sunt un român. Sarac, cu un venit de 3.160.000 lei pe luna. NET. In dolari la ora actuala ar fi vre-o 90-95. Nu am chef sa calculez...aproximez. Sunt profesor de informatica la un liceu dintr-un orasel din colt de tzarã.Provincie adevaratã. Cel mai apropiat oras de peste 150000 de locuitori este la aproape 100 de km. Am luat astã-varã, asa de test, un examen la o firmã de soft. Am cheltuit ceva bani cu transportul,dar trebuia sa stiu de ce sunt în stare. Sã îmi cunosc nivelul.Din Timisoara. Promiteau vre-o 200 de dolari la inceput, urmand ca ulterior...Stiti si voi. Nu vrea nevasta mea sa plecãm. Avem un copil . Toti prietenii si toata lumea noastra sunt in acest colt de tara.Ea este profesor de matematicã la o scoalã din orãsel... 4.200.000. Iarasi net. Copilul e trecut la ea la impozit. Ea are def-ul dat.Am o pereche de pantofi buna cu care ma duc la scoalã.Ãilalti, ãia vechi de 3 ani, rupti si peticiti (stiu un cizmar care face asta), îi iau la treabã, pe lânga bloc, mai sparg un lemn. Plãtim rate la un apartament.Chirie, întretinere, apã, curent, telefon, lemne(nu avem încãlzire, fiecare are sobe, eu am cumpãrat una de fier)...Se cam duc banii. Nevasta-mea are o pereche de pantofi si una de sandale.Cizmarul sã trãiascã. E si el bãiat sãrac. N-are familie,n-are casã... vorbim de una de alta, jucãm un sah. Mã mai bate câteodata. Se bucurã. A doua zi stie tot orãselul. Mã întâlnesc cu viceprimarul în drum spre liceu. Râde la mine pe sub mustatã: "Ai luat-o pe coajã!"...Asta în loc de salut. Trec de el,fãcând pe supãratul. Din vitrina unui magazin de mezeluri, patronul e psd-ist, mã salutã Adrian Nãstase din poster. Se bucurã si el cã am luat-o pe coajã. E gras si sãnãtos. Trãieste bine. Si eu traiesc bine. Sunt si eu destul de gras si la vârsta mea destul de sãnãtos. Sunt gras de la paine si de la cartofii care mi-i gateste nevasta-mea. La pranz si seara. La pranz facem mancare de cartofi. Seara mâncãm cartofi-pai. Odata mi-a dat si dimineata din mancarea din ziua precedentã. Am înjurat-o printre dinti. A fugit si a pus ceaiul la fiert. Ceai cu margarinã. Copilului ii mai dãm câte un ou si lapte. Cand se mai acreste, (luam doar cate o sticla pe saptamana, copilul nu il bea pe tot cateodata) mi-l dã mie. Uneori e stricat, îi simt gustul rãu, dar de furie, îl beau cu tot cu gustul de mortãciune. Înjur în gând. Înjur neamul de român în care m-am nãscut. Îi înjur prostia. A doua zi o pun pe nevastã-mea sã gãteascã fasole, de-al dracu', mã duc la magazinul de mezeluri si fãcându-i în ciudã lui Nãstase, cumpãr o jumãtate de kil de salam cu 40000. Ce, numai el sã mãnânce salam?
vineri 14.10.2004 seara 23.55
Sa nu ma întelegi gresit! Ce am scris mai sus nu face parte din plângerile unui nefericit, frustat provincial!Nu sunt deloc nefericit si deloc frustat. Ma simt foarte bine in lumea mea, unde sunt o persoana evident respectata si cunoscuta. Unde cel mai tare afacerist este, vorba lui Basescu, "cucoana care vinde gogosi in centrul oraselului". Aproape toti locuitorii oraselului sunt "cineva" pentru ceilalti pentru ca depindem unii de altii. Ceea ce deplang este saracia acestor oameni muncitori si linistiti, oameni adevarati cu nevoi si dureri adevarate. Ei nu sunt procentele lui Nastase sau ale nu stiu cui. E vorba de Romania aceea adevaratã, care pulseazã linistitã de secole, trãind patriarhal si cuminte, România care sperã, mintitã, la fiecare 4 ani, România aceea care, simplã, arã pãmântul , reparã pantofi si taie porcul de Crãciun dacã il are, aia a lui Moromete, a lui Pãcalã si a lui Bulã. Ceea ce scriu eu aici este cum îi spune si titlul, doar o speranta aruncatã în valuri. Mai vorbim poate altãdatã. Acum sunt prea trist ca sã scriu ceva vesel. Din cauzã cã am rãmas fãrã perechea veche de pantofi? Nu. Nu din cauza asta. Am dat-o unui om descult care avea nevoie de ea. Peste buza gropii de gunoi unde cãuta ceva de mancare. Sunt trist pentru ca l-am privit in ochi si nu am stiut care din noi se afla in adevarata groapa de gunoi.
vineri 21.10.2004 seara 22.04 Urâtii!
Nu,nu e vorba de aceia pe care Dumnezeu nu i-a facut fizic asemeni ingerilor.Discut despre cei pe care,visceral, îi simt antipatici pentru cã au pete pe suflet, sunt duplicitari, sunt pupincuristi sau,toate la un loc, sunt antipatici Adriani Pãunesti. E vorba de cei ce se cred acolo, în sufletul lor, pe ascuns, asemeni lui Dumnezeu, cei ce au impresia cã lumea a fost fãcutã doar pentru ei, mândri si prosti de mândri, cei ce nu pot pierde niciodatã. As putea sa incep cu rezultatul împerecherii dintre Adrian Nastase si socialism, fiinta aceea suficientã si linsã, Ponta. Nu o fac. Pentru ca nu merita nici mãcar în clasamentul insuportabililor locul întâi. Paradoxal, primul loc cred cã îl poate ocupa coana Pippidi, care ar aduce Aliantei cel putin 10 procente in cazul in care ar critica-o. Datoritã mãrimii, ar tine si locul doi, dacã lângã ea nu ar putea încãpea o singurã persoanã din lume si anume Cristoiu mãsii, care tine mortis uneori sa te convingã, asa cu tupeu, cã albul e negru si Nastase fecioarã. Locul trei cred cã este la limitã castigat de Vadim, aceastã clonã de Pãunesc. Il disputã cu negativul lui *O.P., Razvan Theodorescu. Imi este imposibil sã pun numele unei fiinte umane alãturi de aceste ... greseli ale naturii, asa ca am folosit initialele. Sunt convins ca veti intelege. Mã opresc aici. Prea multa scârbã pe o paginã poate îndeparta chiar si pe un bãutor de urinã de-al lui Bivolaru, cu atât mai mult niste oameni normali.
vineri 21.10.2004 seara 23.00
Acum un minut.Acum un minut! Monstruozitatea alogicã si supermultumitãdeeaînsãsi, in toatã splendoarea, sustinea sus si tare ... cu cãposenia caracteristicã, douã tâmpenii cat ea de mari. Coana Pippidi. Coana Mare. Groaznica. Cosmarul. Unu: cã politicã se face doar intr-un sistem democratic. Tantiii...!! Politica apare in orice loc in care exista cel putin doua fiinte care comunicã.Un rechin si un guvid. Si a doua cretinitate : daca esti sãrac nu poti discerne politic sofisticat. Ba "ete" cã nu-i asa. Daca esti prost, atunci da! nu poti discerne politic în nici un fel. Si cu cine se certa coana? Cu unul din cei mai lucizi ziaristi.Om, cu greselile lui. Dar logic, enervant si adevarat. **C.T.P.-ul nostru cel de toate zilele. *Octavian Paler **Cristian Tudor Popescu
joi 11.10.2004 04.25
Un foarte bun prieten mi-a zis, la scurt timp dupa ce a citit aceste pamflete, "nu stiam ce zace in tine". Atât. O vreme, confuz, am crezut ca, oarecum laudativ, mai ales dupa ce domnii de la "Academia Catavencu" m-au citat in cadrul unui articol, ( le multumesc pe aceasta cale, am aflat destul de tarziu despre aparitia in ziar si dintr-o oarecare, ciudata modestie, am omis sa le aduc multumiri ) vroia sa spuna ceva despre vagile mele aptitudini literare. Apoi un alt prieten a adaugat "Sa vezi ce dur e!" vorbind cu altul despre acest site. Si atunci am înteles. Am înteles ca de fapt comiteam un pacat. Pacatul de a-l judeca pe altul. Apoi, discutam despre lucruri pe care nu vrem sa le vedem. Despre regele gol. Mea culpa. Atât. Nu pot spune mai mult. Ar trebui, daca as fi un razboinic sa adaug aici un "Dar ..." nu stiu ce, nu stiu cum, o justificare si as anula astfel efectul scuzelor. Nu o fac. Pentru ca uneori chiar daca "nu stim ce zace în noi", putem macar sa controlam acei demoni. Înca odata,chiar imi cer scuze adevarate. Mea culpa. Am sa discut insa, numai despre efectul de sera al dioxidului de carbon si despre invazia lacustelor în Africa. Si despre alte doua-trei dezastre ecologice. Am sa discut despre Rosia Montana si efectul aurului asupra economiei mondiale si nationale. Si despre stuful din delta si despre canale. Si nu mai pomenesc nimic despre cocaina si fotbalisti pentru ca m-am saturat. Pentru ca s-au terminat problemele adevarate. Apartinem clasei de mijloc si a început sa ne cam doara în cur de oameni. Ia mai duca-se dracului de sarantoci!
duminica 20.11.2004 04.25
A venit cu chitara atarnata de gat,sa ne cante. Noua, rokerilor batrani, rai si pacatosi, oameni care am uitat de viata simpla. A venit sa ne povesteasca despre lucruri vechi, despre betii pierdute, despre dorinte copilaresti. Si ne-a incantat, ne-a vrajit cu melodia si ritmul simplu, cu vorbele grave, vechi si curate. Pe noi, cei sclifositi la Sighisoara, cei "enteresanti" la StufstoK, cei uitati la Dumnezeu. Noi, cei care pierdusem bogatia limbii strabune si delicate si ne stalceam cu Pitis si Godoroja in englezisme de doi bani. Omul acesta. Pavel Stratan.
duminica 28.11.2004 04.25
Mai avem 14 zile si se termina una din epocile crunte, dure si nefericite ale sarmanei Romanii. Epoca dominata de ciudatul acesta batran si periculos, Ion Iliescu. Nu stiu ce a dorit sa faca, nu va realiza probabil niciodata ca a gresit si nu va intelege unde. A crezut oare ca tinand in mana clasa muncitoare atat cat a fost posibil prin eforturile unei tari in deriva, aceasta recunoscatoare il va tine pe el minte timp de cate secole? Ca numele sau in istorie va insemna ceva pentru romani? Pai, cred ca muncitorii adevarati si inteligenti nu au votat niciodata cu el. A votat exact partea aceea de populatie care coboara media generala a IQ-ului pana la 100. Prostimea. Exact aceia care nu au si nu vor avea istorie. Pentru ca sunt prea prosti sa realizeze ca istoria exista. Cei ce nu inteleg niciodata nici trecutul si nici viitorul. Daca un om inteligent (au mai fost cazuri) a votat (ce frumos suna trecutul) cu Iliescu a facut-o dintr-un sentimentalism ciudat si inexplicabil, aproape reflexiv, asemeni reflexelor pavloviene, sau doar din interes. Astazi incep sa sper.
Sambata 11.12.2004 20.25
Citez din semnatura inteligenta a unui tip inteligent:"Daca vrei sa fii sigur ca va iesi Adrian Nastase presedinte este indicat sa stampilezi de cat mai multe ori patratul ce contine numele sau. O stampila in plus inseamna o sansa in plus! Trebuie sa iasa Nastase! Trebuie!"DanyBosstimisoara19 ani
vineri 17.12.2004 20.25
Domnul Tatulici se intreba la o emisiune "ce face cetateanul 'Ionescu'", cel care nu este celebru si care vrea sa spuna un adevar care nu convine masinii de lupta a PSD-ului. Eu sunt cetateanul Ionescu, domnule Tatulici. Crezand in mica libertate personala, vorbind si discutand cu prietenii, din prieten in prieten si astfel o tara intrega, votand. Hotarand disparitia fricii. Dar, romaneste este sa ...mai "aveti putintica rabdare".
vineri 24.01.2005 20.25
L-am vazut pe Basescu in multime. La Iasi. Am vazut oameni intinzand mainile sa il atinga, asa cum probabil acum doua mii de ani intindeau mana sa primeasca pe Domnul in Ierusalim. Iertata sa imi fie comparatia. Domnul Basescu nu este nici pe departe un inger, si nici macar un profet. E o persoana unsa cu toate alifiile si il cunoasteti la fel de bine ca mine. Il banuiti la fel ca si mine. In stare sa faca orice ca sa isi atinga scopul politic. In stare sa calce orice in picioare. Dar privindu-l, am realizat ce greutate a cazut pe umerii acestui om. Sa fie profetul sperantei unui carcotas de popor. A celui mai simplu si mai delicat popor. Delicat prin frumusetea si plasticitatea injuraturilor sale. Simplu prin dorinta sa dintotdeauna, niciodata implinita. Dorinta de a trai bine. Asa ca, ori domnul Basescu imbraca camasa mortii fiintei sale si se naste din nou ca Omul dorit si visat de acest popor, ori are parte de cele mai crunte si groaznice si frumoase si delicate injuraturi din istoria omenirii.Despre nasterea sa.
joi 22.06.2005 22.32
Am privit la pacatosul acela de preot prost si incult. Omul care a ucis un om, crezand ca ii va face bine. Este exact acelasi om care acum o mie de ani te ucidea cu cine stie ce leac pentru dinti. A reusit sa va faca sa vedeti pentru o clipa Romania reala. Alaturi de Romania in care traiti. A voastra, a clasei de mijloc. Stiti cum poate fi definita la noi clasa de mijloc? Pentru ca ea exista evident, are mentalitatea aproape la fel ca si a clasei veritabile din vest. Dar, intr-adevar nu putem sa spunem ca are aceleasi venituri. Atunci cum poti sa apropii micul slujbas german sau francez, micul proprietar italian si politaiul sau caporalul romanesc care, amandoi, fac parte din clasa de mijloc romaneasca? Pai ... e simplu. Toti acestia au acces la credite. Daca ofiterul de credit de la *Altex sau BRD nu ridica din sprancene cand aude ca lucrezi in invatamant (asta pentru ca tu esti un dobitoc de om cinstit care stii ca nu poti sa minti atunci cand ii inveti pe altii sa nu minta), nu iti masoara de sus pana jos hainele second-hand si iti aproba creditul, atunci evident apartii clasei de mijloc. Vreau sa spun ca daca prezinti garantii pentru un amarat de credit, in mod sigur apartii clasei de mijloc, cea axata pe consum si poti sa le faci in ciuda vecinilor cu Loganul de neam prost tras in fata scarii. Ete vorbesc urat de-al dracu, poate ma exorcizeaza careva.
luni 28.11.2005 21.59
Am citit proiectul acela complicat prin care profesorii vor ajunge sa predea in invatamant. Se incearca implicarea comunitatii locale in stabilirea acestora. Niste comisii de evaluare, niste directori, ba si inspecoratul supervizeaza, oricum, o superincrengatura si superbirocratie in stilul clasic al legilor neo-comuniste cu care ne-au obisnuit toate regimurile postdecembriste. E ca si cum acolo, in stramtul cerc de fier al puterii, la nivelul numarul doi, trei sau chiar la ultimul nivel, undeva in pantecul acestei masinarii care se numeste M.Ed.C sau cum s-o mai numi, se transmite, indiferent de regim, modul birocrat de a gandi al comunistilor. Ei nu incearca sa produca legi care sa se autoregleze ci incearca sa inchida, pe undeva pe buna dreptate dar fiind modul "descurcaret" al romanilor, sa inchida ziceam, orice posibilitate de frauda, dar punand ici si colo mici portite de care ar putea sa profite la un moment dat, nu-i asa, cine trebuie. Se poate presupune ca undeva, zbarcit, asezat in fata unui birou, cu un abac intr-o mana si cu o pana medievala in cealalta, sau poate doar cu o secera si un ciocan (cine stie?) insusi Marx, sau poate o clona a acestuia, produce aceste regulamente si legi aproape insuportabil de neumane si incorecte. Cum e decizia tampita de acum cativa ani de pe vremea Antonescai prin care se stabilea ca ocupi titulatura atat in mediul urban cat si in cel rural decat cu nota 7, dar nu te poti transfera de la sat la oras chiar daca ai luat titulatura la sat cu 10. O tampenie evidenta. Dar sa trec la ultima gogorita si anume la ciudatenia asta de chestie complicata facuta pentru adevarati oameni noi ai socialismului multilateral dezvoltat. Pentru ca numai acestia sunt atat de corecti "sa nu puna botul" la o mica spaga. Caci legea lasa directorului si alesilor locali o putere de decizie care sperie in mod evident profesorimea de toate gradele. Guvernantii nostrii (de fapt legea este produsa de puii de pesedei ai lui Nastase, dar preluata cu dezinvoltura de fratii lor de stanga, pedeii lui Miclea si ai lui Hardau) incearca sa altoiasca pe oarecari reguli care pun accent pe valoarea profului si o mica protectie si acoperire pentru o eventuala nevasta a sefului de post sau a primarului. Este o lege care place administratorilor locali. Pai ce altceva vor acestia in afara de putere? Si totul sub acoperirea inspectoratului. Pai ce stie mama Gheorghita de faptul ca pe profesorul betiv il tine in brate primarul si nu statul roman? Au ajuns aceste nulitati umane, in general cazuri cunoscute de toata lumea, sa fie privite ca adevarate calamitati naturale, pentru ca nimeni nu poate sa le faca nimic datorita legilor tampite. Iar noua lege nu face decat sa sustina vechiul sistem de valori, punand pe deasupra, ca suprema valoare , mita pe care or sa o primeasca si primarul si directorul si inspectorul pentru ca ... nu-i asa "e si ei oameni si trebuie sa traiasca". Solutia la problema este orbitor de simpla ...Atat de simpla si atat de corecta, atat de naturala, incat sunt convins ca niciodata nu va fi pusa in aplicare. De ce zic simpla? Pentru ca poate fi descrisa in cateva fraze. Corecta? Pentru ca asaza sistemul conform unei scari valorice reale. Cum? Naturala. Adica? Legea selectiei naturale. Daca tot se doreste implicarea comunicatii locale, de ce se face prin interpusi, prin oameni care "e si ei oameni si ... " nu vreau sa mai repet, dar "trebuie sa traiasca". De ce nu s-ar face aceasta alegere direct, curat si colosal de simplu. Punandu-i pe parinti sa aleaga profesorul de matematica, de fizica si de geografie sau orice alta materie vrea ministerul sau chiar, de ce nu, doresc parintii sa invete elevii. Fiecare profesor isi depune o scrisoare de intentie la scoala (scolile) la care vrea sa predea in care specifica Cv-ul, clasele la care doreste sa predea (anii de studii), rezultate obtinute la examene de catre elevii sai si de catre el. Pentru atestarea ca profesor va fi deajuns un examen la intrarea in sistem dat tot in stilul actualelor titularizari, examen care devine si un indrumator, alaturi de notele obtinute in facultate si de eventualele calificari (pentru informatica eu as prefera un tip care a lucrat pentru Softwin, chiar fara facultate, in locul unei profesoare cu trei facultati toate terminate cu 10).Si sa dea acelasi examen si calificatul si necalificatul, singura diferentiere facandu-se in functie de nivelul la care doreste candidatul sa predea. Iar profesorul cu cereri prea mari din partea elevilor, alege un numar strict limitat de elevi, conform unor criterii personale care binenteles ca il privesc daca sunt valorice sau nu (nu are decat el de pierdut daca accepta pramatii) urmand ca restul de elevi sa fie impartit de profesorii cu optiuni mai putine. In acest fel profesorii care nu isi fac treaba vor fi indepartati in mod natural din sistem. Un tanar nou intrat in sistem va patrunde aparent mai greu, va lucra cu clase mai slabe, dar, daca depune eforturi , va putea in cativa ani sa se impuna.Si, sigur ici si colo, unde cativa pensionari monopolizeaza scolile, vor fi preferati cei tineri si energici. Iar salariile se vor regla in mod natural. Caci (aici preiau ideea pesedeilor) banii vor veni pentru elev si nu pentru profesor. Asa ca statului ii este indiferent daca la o scoala un profesor preda la 30 de clase sau numai la una. Fiecare profesor va fi platit in functie de numarul de elevi. Si atunci sa vezi lectii facute in asa fel incat sa ii atraga pe copii, lectii care vor face actul invatarii mult mai interesant si mult mai usor. Binenteles ca ideea sufera modificari si imbunatatiri. Ceea ce expun aici nu este decat un schelet al unei constructii care poate deveni coerenta si realizabila. Desi sunt convins ca fiind o regula care aplica legile evolutiei naturale, darwiniste, va fi evitata de puii lui nea Ceasca indiferent de culoarea lor politica. O ingrop pe acest site, cu dorinta sa ii fie sticla prin care o priviti, nu usoara, ci cat mai plata. Adica sa fiti tipi cu bani si influenta si sa puneti un pic umarul la dezvoltarea ideii. Poate.
Si un mesaj de la Tzaranu Vjm : Silviule astfel de jurnale ar schimba in bine mentalitatea de "dinozauri" a alesilor locali . Te rog eu publica pe acest blog sau pe altul !

Niciun comentariu: