Cronica bestială de la Big Fucking Vînju!

8 Aprilie, 2007

Cronica bestială de la Big Fucking Vînju!

În noaptea premergătoare Învierii Domnului, noi am băgat 40 de litri de benzină şi am pornit înspre Capitala Culturală Europeană a lunii aprilie, Vînju Mare.

Am pornit în această deplasare cu SRL28, în Renaultul lui roşu ca ouăle de Paşti. La OMV pe Calea Turzii primesc un telefon anonim de la Elevu, ce-mi comunică faptul că el e deja în Caransebeş alături de Şoţi, Roby Cozac, Mircea Nebunu şi Protexu'. Ei porniseră de vineri seara cu o Dacie din 1978, proprietatea personală a lui Şoţi. Un hîrb de maşină cu care alţii n-ar avea curajul să meargă nici pînă-n centru! Dar bravo lor, că au venit în deplasare cu ce-au avut, cu ce-au putut! Cu planetarele-n aer, cu un far mai jos decît celălalt, cu geamuri fumurii ca şmecherii, vai de pizda ei de maşină!!!

Au pornit din Cluj vineri seara pe traseul Cluj - Turda - Halba Iulia - Simeria - Haţeg - Caransebeş - Orşova - Gura Văii - Drobeta - Vînju Mare. Prin Gura Văii, în jurul orei 4.30, din cauza drumului de munte pedala de acceleraţie a daciei din 78 cedează, iar maşina face cunoştinţă cu un zimbru din piatră parcat pe margine!!!

Ultraşii din maşina de epocă se dau jos şi atacă cu bestialitate zimbrul împănat de sistemul comunist!!! Forţele de ordine nu erau prezente! În apărarea zimbrului au sărit cîteva ciori rapidiste însă fără succes, că Elevu le-a executat cu nişte karate demne de filmele coreene cu Kim şi Park! CURVELE DE CIORI O CREZUT CĂ FAC PE ŞMECHERELE!!!

Aşadar, la ora 4.30 a nopţii, pedala de acceleraţie a cedat. Nu se mai putea continua drumul. Cei 5 clujeni au mers pe Dunăre în căutarea unui mecanic. Protexul era vîslaşul şef. Corabia lor a înfruntat furtuni ca-n Lord of the Rings, s-a luptat cu zmei ca-n Maria Mirabela şi cu monştri ca-n Rebelde!!!

Roby Cozac a început să pescuiască pentru că, la un moment dat, li s-a făcut foame. N-au prins decît nişte peşti mici de acvariu, dar şi ăia o fost buni!

Mircea Nebunu a mers înot pînă la bulgari să-şi cumpere un borcan de zacuscă, singura mîncare tradiţională bulgărească! A fost prins de vameşii bulgari şi băgat la zdup pentru 15 minute că aşa-i legea acolo, în vreme ce Protexul căuta vodcă şi-n Dunăre!!! A găsit o sticlă de la un vas naufragiat, sticlă-n care era jinars şi-un mesaj de ajutor, însă Protexul a rupt mesajul şi a băut jinarsul!!!

Aventuri multe ale celor 5 ce-au mers cu Dacia 1300, producţie a anului 1978. În acelaşi timp, subsemnatul (Don Sheriff del Mănăştur) se afla în Renaultul lui Don SRL28 şi drumul nostru a fost lipsit de evenimente speciale. Muzica ce ne-a însoţit pe drum a fost a renumitului ceteraş Lesandru Ţitruş. Vioara sa a trezit din somn toate satele prin care-am trecut! La un OMV din Petroşani, ne oprim la un cafei. Cine vine, cine vine? La acelaşi OMV opreşte un Hyundai negru, cu însemnele lui "U". Era Alin Banceu şi Sorin Vădana ce-au înoptat la Deva, că drumul li s-a părut prea lung să-l facă dintr-o dată! Am încercat să ascult ce vorbesc, dar singurele discuţii erau despre posibilitatea ca Angelina Jolie şi Andreea Raicu să facă autostopul pe traseu.

Pe Valea Jiului ne speriem de munţii ăia ce-o adăpostit minerii în mineriadele lor penale! Trecem de defileu şi, în cele din urmă, intrăm în Oltenia. În satele din Oltenia asta, oamenii respectă transhumanţa! Fiecare transportă ceva! Fiecare dacie e încărcată cu 5 saci de cartofi sau cu 3 saci de gogoşari! Iar bicicliştii au un săculeţ mic de cartofi, că nu se poate să nu care şi ei ceva!

În Drobeta Turnu-Severin ne oprim la Hotel Traian, acolo unde Don Antonescu încă o ciocănea pe nevastă-sa cu prezervative luate de la un second-hand!!! Urcăm la etajul 8 al hotelului şi văd, pentru prima dată, Dunărea! DEJA ÎL VEDEAM PE APOLLODOR DIN DAMASC, FĂTĂRĂUL ĂLA CE-O LUCRAT CA MUNCITOR NECALIFICAT PE VREMEA LUI TRAIAN!

Pornim spre Vînju Mare pe-un drum paralel cu Dunărea! La radio, numai posturi de radio bulgăreşti erau. Ajungem în Vînju Mare şi începem să-l suduim pe Bagiu, pe Maja, pe Timoce şi pe tot neamul lor de pigmei înaripaţi! Din cauza lor jucăm în sate şi comune fără curent electric şi fără drumuri asfaltate!

Stadionul din Vînju Mare:

Alcătuit din 3 rînduri de scări şi-o tribună oficială cu 3 bănci ca-n Parcul Rozelor! De partea cealaltă era un gard şi dincolo de el un cal mînca nişte iarbă şi un măgar dansa Lambada! PUTEA VEDEA MECIUL FĂRĂ SĂ PLĂTEASCĂ BILET!!!

Pe partea unde ar fi trebuit sa fie peluzele era o turmă de oi, paza lor fiind asigurată de cîţiva cîini ciobăneşti şi de-un cioban originar din Asia, cu certitudine! N-am fost să-i luăm interviu că s-ar fi supărat cîinii cei albi şi mari.

Terenul arăta ca-n desenele animate de pe Cartoon Network! Mai mic ca la Generală 29, cu nisip în faţa porţilor şi denivelat de parcă de tri săptămîni o scos ceapa şi ridichile de pe el!!!

Răsaduri de păpădii creşteau nestingherite la centrul terenului, iar pe marginea lui coji de ceapă şi de usturoi dăinuiau şi spuneau că e timpul sa fie culese!!!

La intrarea în arenă şeful de post din Vînju Mare ne-a întrebat dacă avem fumuri!!! Am spus că nu suntem înfumuraţi deloc, dar el se referea la fumigene, petarde şi materiale incendiatoare. Piromanii stiu ce-s alea.

La pauză, tot şeful de post ne-a spus că niciodată n-a fost atîta lume la stadion, nici măcar la alegerile locale!!!

Toaletele stadionului erau în cucuruz, noroc că erau ştiuleţi pentru cei cu diaree!!!

Înainte de meci cu vreo două ore, am căutat zadarnic prin Vînju Mare o alimentară să-mi iau ţigări. Găsesc în cele din urmă un butic în care servea un sergent îmbrăcat în haine militare!!! CÎND L-AM VĂZUT AM PUFNIT ÎN RÎS!!! AM VRUT SĂ-L ÎNTREB CE-I CU EL ACOLO, DAR AM LĂSAT-O BALTĂ CĂ O HAITĂ DE 10 CÎINI MĂ AŞTEPTA LA INTRAREA ÎN ALIMENTARĂ!!! L-am întrebat dacă-s violenţi căţeluşii ăştia de 80 de kile fiecare şi mi-a răspuns că numai cîteodată.

Meciul:

În faţa a peste 300 de localnici cu feţe desprinse din filmele de groază şi a 17 suporteri clujeni, începe meciul. Un meci în care ne-am făcut de kko, un meci în care ai noştri au fost cu gîndul la ouă roşii şi la salate de boeuf! Un meci în care ai noştri au jucat ca într-un amical! Dacă se termina 4-0 sau 5-0 pentru Building Vînju Mare, eu nu m-aş fi mirat! Că au avut la ocazii de m-am săturat!

Radu Sabo a jucat, cel puţin în prima repriză, pe dreapta, în defileul terenului. Păi cum? La vîrsta lui, numai pe flancuri nu poate juca! În apărare, Cordoş a fost de toată minunea, nu i-a reuşit aproape nici o preluare, în vreme ce Park şi Buş mai bine ar candida pentru un rol în cunoscutul serial Pokemon! Principala problemă a jocului nostru e că nu punem mingea jos, încercăm lansări englezeşti înspre Radu Sabo ce, la 36 de ani, e şi normal să nu ajungă mingea! Cînd puneam mingea jos, se vedea clar că-i croşetam pe vînjeni!

Erau nişte orci în tribună de toată groaza! Cînd te uitai la ei, te credeai într-o lume horroro-fantastică, grozoleasco-penală! Unul de lîngă mine, originar din Vînju Mare, avea fîn pe bluza ruptă şi-un clop de paie! Şi era nespălat de dinainte de Revoluţie! Cred că vaca îi era parcată în faţa tribunei întîi!!!

Finalul:

Trist, cum nu se poate mai trist. Am pierdut cu 1-0 în faţa unei anonime, în faţa unor spectatori vînjeni desenaţi şi decupaţi de-un caricaturist nebun! La finalul meciului am sărit cu toţii gardul pe partea opusă spectatorilor orci, ca să nu ne spună ce echipă avem. Noi oricum ştim.

Am pornit înspre Cluj cu durere-n suflet. Să nu joci nimic, să joci în bătaie de joc, e lucrul ce te doare cel mai tare. Adi Falub, pune bota pe ei! Bun, să spunem că a fost sîmbăta Paştelui, dar de cînd a început returul n-a fost nici o sărbătoare! Nu putem decît să sperăm că ne vom reveni, deşi jucăm din ce în ce mai rău! Şi vine Bihorul la noi şi avem şi la Vîlcea şi la Cîmpia şi uite aşa putem pierde în continuare puncte la greu! Nu-i bine, prea repede ne-am văzut cu sacii în căruţă.

Întoarcerea acasă:

Plecînd doar doi din Cluj, eu cu Don SRL28, înapoi l-am luat şi pe Elevu. Povestirile lui n-au contenit a se opri. Remarcăm că, şi de această dată, a venit îmbrăcat de oraş, cu pantaloni de catifea şi-o geacă de piele lungă şi strălucitoare. Am venit înapoi prin Drobeta - Tîrgu Jiu - Petroşani - Orăştie - Vinţ - Halba Iulia - Torda - Vîlcele şi Cluj.

La un moment dat, prin Halba, nerespectînd un semn de prioritate, era să ne izbim de-un tir ce ne-ar fi împins pînă-n Aiud! Duamne feri-ne de năcazuri!

Pe drum, în sîmbăta Paştelui, o ţărancă îşi vopsea gardul, o alta culegea alune din copaci, o alta se cordea în Pădurile Haţegului cu prietenul sau român din Siria!!! Frumoasă rezervaţia de zimbri din Haţeg! Numa' că n-am văzut zimbri, ci indrăgostiţi cu sticle de rachiu merşi la pădure să comunice în limbajul internaţional al dragostei.

Am ajuns acasă după ora 9 a serii de sîmbătă, cînd lumea se pregătea de Învierea Domnului. Noi am fost prea obosiţi după aproape 900 de kilometri de drum şi-un meci în soare de Oltenia, să mai participăm la Slujba de Înviere. Cu toate astea, vă dorim un Paşte Fericit, alături de cei dragi! Hristos a înviat! Şi să nădăjduim la zile şi la meciuri mai bune pentru "U"!

Din vara anului 2003 alături de Şepcile roşii, Cronica bestială e realizată de Don Sheriff. La această ediţie a participat cu informaţii şi Don Elevu. Cronica bestială e un PAMFLET şi trebuie tratată ca atare. Graţie lui Don SRL28 şi graţie brigăzii Barricade Gheorgheni, avem şi poze din această lungă deplasare:

http://cronicabestiala.sepcile-rosii.com/arhiva.php?c=108

Medicina politică!

Bătaie între doctorii liberali la Vânju Mare

Spre deosebire de serialele americane, unde doctorii salvează vieţi şi se luptă cu moartea în funcţie de ratingul pe care-l doresc, doctorii români luptă între ei de dragul puterii. N-au nevoie de rating, iar moartea a ajuns să le cânte serenade la ureche, semn că pacienţii sunt, la urma urmelor, vinovaţi de tot ce se-ntâmplă. În România anului 2007, la Spitalul Orăşenesc din Vânju Mare, politica a reuşit performanţa de a dezvolta ceea ce nici Hollywood-ul n-a reuşit; cea mai reuşită telenovelă, cu oftaturi prelungi, bătăi crâncene, replici dure, halate albe sau puţin mai colorate, semn că portocaliul care ne mai ţine perfuzia la capătul patului tinde să se transforme, pe zi ce trece, într-un curcubeu profund. Numai pacient POLITIC să nu fii, în atare condiţii, aici, la Vânju Mare.

de Costin Bădoiu

Scandalul de la Spitalul Orăşenesc din Vânju Mare a pornit de la răbufnirea de orgoliu a două familii cunoscute de medici din oraş, implicate politic în cadrul PNL. Comentarii nu vom insera, lăsând cititorii să desluşească singuri adevărul din chiar spusele participanţilor la acest conflict ce nu face onoare nimănui. Nicolae Tănase (foto), medic specialist anestezist la Spitalul Orăşenesc Vânju Mare: „În cursul săptămânii trecute, miercuri 19.09.2007, dimineaţa, în jurul orei 8 şi 10, eram la raportul de gardă împreună cu toţi colegii medici şi aşteptam să vină doctoriţa Mariana Mihăilescu, managerul spitalului, şi directorul medical, doctoriţa Crăcea, care fusese medic de gardă. Am aşteptat aproximativ un sfert de oră şi cele două colege nu au venit. Am hotărât să nu mai aşteptăm şi ne-am întors fiecare la secţia lui. În timp ce noi coboram scările şi ieşeam în curtea spitalului, ne-am întâlnit cu doctoriţa Mihăilescu. Imediat ne-am dat seama că este ceva deosebit. Felul în care era, arăta că era într-o stare de tulburare, răvăşită psihic şi emoţional. Am întrebat-o dacă mai ţine raportul de gardă. Răspunsul a fost că da, având să ne comunice ceva important. După un moment de linişte, cu o stare tensională în glas, doctoriţa Mihăilescu a recunoscut că a fost pusă politic la conducerea Spitalului Orăşenesc din Vânju Mare, fără să numească pe cineva. După ce a fost numită, a dat nişte examene şi a obţinut calificative şi considera că este îndreptăţită să fie pe post şi să fie respectată ca medic şi ca manager al spitalului. Considerând că nu mai este respectată şi nu se mai bucură de încredere, ne-a anunţat că-şi dă demisia. În jurul orei 10, am urcat la cabinetul doctoriţei Mihăilescu cu o problemă de serviciu. Era răvăşită, biumăcită. În câteva cuvinte mi-a descris următoarele: A avut o discuţie cu doctorul Ionel Crăcea, medic stomatolog, preşedintele organizaţiei PNL din Vânju Mare. Incidentul cu doctorul Crăcea a degenerat într-o altercaţie. Mi-a explicat că, în timp ce discuta cu doctoriţa Crăcea despre o elevă asistentă pentru avizarea unei cereri, doctorul Ionel Crăcea, fără niciun fel de explicaţie, a venit şi i-a înfipt mâna în păr după care a început să o învârtească, să devină violent fizic şi psihic, repetându-i că el a pus-o la conducerea spitalului şi el o dă jos. Îşi motiva comportamentul cu apelativul de „trădătoare" întrucât doamna Mihăilescu în ultimul timp a purtat unele discuţii cu primarul democrat al oraşului, Alexandru Mijaiche. Comportamentul doctorului Crăcea este mult mai grav, de stăpân. În decursul timpului, medicul Crăcea a reuşit să impună în conştiinţa personalului că are această putere discreţională. Are o plăcere nedisimulată când cei din jur îi recunosc puterea politică. El, ca preşedinte al organizaţiei PNL Vânju Mare, nu a făcut nimic pentru spital. Doamna Stela Firu (directoarea Agenţiei Judeţene de Sănătate Publică Mehedinţi - n.red.) a venit la spital şi a purtat o discuţie de aproximativ 3 ore cu doctorul Crăcea şi cu doctoriţa Mihăilescu. După această discuţie semioficială, dna Mihăilescu era şocată de faptul că nişte oameni nu au curajul să recunoască ce au făcut. Au negat tot comportamentul şi scandalul".

N-aş putea să vă dau detalii

Rep.: Alo, dna Stela Firu? Sărut mâinile! De la săptămânalul Indiscret în Oltenia. Am şi eu o întrebare pentru dvs. Am înţeles că managerul Spitalului Orăşenesc din Vânju Mare şi-ar fi prezentat demisia.
Stela Firu: Da!

Rep.: Este adevărat?
S.F.: Da, corect!

Rep.: Cunoaşteţi ceva despre un conflict între doctoriţa Mihăilescu şi doctorul Crăcea?
S.F.: N-aş putea să vă dau detalii. Eu, când m-am întors din concediu, adică luni, am găsit demisia. Am vorbit cu ea să văd dacă nu se răzgândeşte, fără să-mi spună prea multe, dar că nu va reveni asupra deciziei.

Rep.: Aţi avut cumva vreo discuţie şi cu dr. Crăcea la Vânju Mare?
S.F.: Nu pot să vă răspund la această întrebare.

Rep.: Deci, să înţeleg că dna Mihăilescu nu mai este managerul spitalului din Vânju Mare?
S.F. Este, întrucât, fiind într-o funcţie de conducere, trebuia să ne fi anunţat cu 30 de zile înainte, întrucât contractul de management se face direct cu Ministerul Sănătăţii. Nu poţi să-ţi dai demisia şi să pleci.

Rep.: Referitor la conflictul dintre cei doi medici, ce ne puteţi spune?
S.F.: Nu fac niciun comentariu referitor la acest lucru.

„Băi, bagă-ţi minţile în cap"

Rep.: Bună seara, doctorul Crăcea?
Ionel Crăcea: Da, eu sunt!

Rep.: De la săptămânalul Indiscret în Oltenia. Există informaţii despre un conflict cu managerul spitalului din Vânju Mare. Ce ne puteţi spune?
I.C.: Da, da! Ce se întâmplă: este o dispută politică mai veche. Dumnealor (soţii Mihăilescu - n.red.) au trecut la alt partid. Şi doamna a fost directoare aici, la spital, şi nu ne-am înţeles efectiv. Într-o zi, a avut loc o ceartă violentă între dumneaei şi soţia mea, care era de gardă. Cu un ton foarte ridicat, că se auzea din curte, că eu sunt manager, eu conduc. Am intrat în birou, în calitate de preşedinte de partid, întrebând-o: „Măi, Mariana, care este treaba, de ce vorbeşti aşa cu voce tare, nu puteţi să vorbiţi mai încet?" După aceea, fără o intenţie de agresivitate, puţin am pus mâna pe păr, zicându-i: „Băi, bagă-ţi minţile în cap, că nu e bine ce facem, că se aude vorba". A fost un gest colegial. Ea, fiind într-o stare de mare nervozitate, a exacerbat cu chestia asta. Şi de aici, a pornit că am lovit-o cu pumnul, că am târât-o. Ea încearcă acum o denigrare a mea. Eu nu am bătut pe nimeni în viaţa mea, n-am avut niciun conflict cu nimeni.

Rep.: Susţineţi că doctoriţa Mihăilescu a trecut la alt partid politic. Ne puteţi spune la care?
I.C.: Da, la PD. Mie mi-a spus că pe ea PNL-ul nu a ajutat-o cu nimic, ceea ce nu este adevărat, că doar noi am susţinut-o să ajungă acolo. I-am sugerat să se ducă la omul nostru liberal din primărie, viceprimarul Hârşovescu.

Rep.: V-a spus şi o dată când s-ar fi înscris doamna în PD?
I.C.: Nu, că nu ştiu dacă s-a înscris! S-a exprimat. Este o chestie clară, că au fost şi alte situaţii când a demonstrat că are legături cu primarul, în special cu soţia d-nului Mijaiche, care este funcţionară la spital. Colabora numai cu ea şi nu cu soţia mea care este director medical. Încerca să o umilească pe soţia mea.

„Nu comentez pentru presă"

Reporter: Alo, bună seara, dna doctor Mihăilescu?
Mariana Mihăilescu: Da.

Rep.: La telefon, Costin Bădoiu, de la săptămânalul Indiscret în Oltenia. Am şi eu o întrebare pentru dvs. Puteţi confirma că aţi avut un conflict cu doctorul Crăcea?
M.M.: Nu vă supăraţi, nu comentez acest fapt. Nu comentez.

Rep.: Nu aveţi de făcut niciun fel de comentariu?
M.M.: Nu am de făcut niciun comentariu.

Rep.: Dar faptul că v-aţi prezentat demisia?
M.M.: Nu fac niciun fel de comentariu cu privire la demisia mea, în presă.

http://www.indiscret.ro/index.php?rubrica=4&id=3643&numar=109

Grevă la Euroconf Vânju Mare

Aproape 100 de angajaţi ai Euroconf Vânju Mare au protestat ieri din cauza salariilor mici şi a faptului că orele suplimentare nu sunt plătite.MEHEDINŢI. Salariaţii firmei de confecţii Euroconf Vânju Mare au încetat lucrul în semn de protest faţă de măsurile luate de noul manager al societăţii, Mariana Hârşovescu. Muncitorii sunt nemulţumiţi că au fost obligaţi să lucreze şi 16 ore pe zi, fiind plătiţi doar pentru opt.
Cei care s-au opus acestui program au fost daţi afară, iar ceilalţi au fost ameninţaţi că, dacă nu vor munci, vor pleca şi ei.
„Au fost desfăcute şapte contracte de muncă începând cu 20 septembrie, iar 32 de muncitoare au fost sancţionate cu 10 la sută din salariu“, strigau greviştii.
„Să-şi vadă de primăria lui şi să ne lase în pace!“

„Muncesc de 29 de ani în această unitate şi acum, pentru că am refuzat să lucrez peste program, mi-a desfăcut contractul de muncă. În situaţia mea mai sunt şi alte colege“, a spus Mihaela Atomii, salariată la Euroconf.
Cei acuzaţi de grevişti sunt managerul Mariana Hârşovescu şi Puiu Hârşovescu, care este viceprimarul oraşului Vânju Mare. „În loc să se ocupe de problemele oraşului, vine aici şi zice că bagă disciplina în noi. Să-şi vadă de primăria lui şi să ne lase în pace!“, spuneau femeile revoltate.
Speriată de mulţimea adunată, dar şi de camerele de luat vederi, Mariana Hârşovescu a fugit pe uşa din spate. În unitate mai rămăsese doar şefa de personal, Valeria Paşca, pe care oamenii şi-au vărsat nervii.
„Această grevă este ilegală. Probabil că oamenii sunt nemulţumiţi de noua conducere. Dacă nu vor înceta protestul, greviştii vor fi sancţionaţi“, a spus Valeria Paşca.
Vicele Puiu Hârşovescu a spus că nu îi este indiferentă soarta unui agent economic din oraş şi că, din acest motiv, s-a implicat pentru a găsi contracte.
„Pentru că societatea nu avea comenzi, am considerat că trebuie să mă implic şi am obţinut contracte cu mai mulţi beneficiari din Spania, Germania, Portugalia şi Anglia. Tot ce am făcut eu a fost să dau referinţe bune pentru această fabrică. Greva a fost pornită de unii salariaţi implicaţi în mafia locală, care colaborau cu o firmă din Craiova pentru comenzi. Această firmă nu vrea ca Euroconf să-şi găsească singură clienţii“, a declarat Puiu Hârşovescu.
Euroconf Vânju Mare va fi scoasă la licitaţie de Finanţele Publice pe 10 octombrie pentru că datorează bugetului de stat peste opt miliarde de lei vechi. În ultimii trei ani, nu au fost plătite decât salariile şi factura la energie electrică.

http://www.gds.ro/Gorj%20si%20Mehedinti/2007-09-25/Greva%20la%20Euroconf%20Vanju%20Mare

Jurnalul unui provincial

vineri 07.10.2004 seara 21.00

Sunt un român. Sarac, cu un venit de 3.160.000 lei pe luna. NET. In dolari la ora actuala ar fi vre-o 90-95. Nu am chef sa calculez...aproximez. Sunt profesor de informatica la un liceu dintr-un orasel din colt de tzarã.Provincie adevaratã. Cel mai apropiat oras de peste 150000 de locuitori este la aproape 100 de km. Am luat astã-varã, asa de test, un examen la o firmã de soft. Am cheltuit ceva bani cu transportul,dar trebuia sa stiu de ce sunt în stare. Sã îmi cunosc nivelul.Din Timisoara. Promiteau vre-o 200 de dolari la inceput, urmand ca ulterior...Stiti si voi. Nu vrea nevasta mea sa plecãm. Avem un copil . Toti prietenii si toata lumea noastra sunt in acest colt de tara.Ea este profesor de matematicã la o scoalã din orãsel... 4.200.000. Iarasi net. Copilul e trecut la ea la impozit. Ea are def-ul dat.Am o pereche de pantofi buna cu care ma duc la scoalã.Ãilalti, ãia vechi de 3 ani, rupti si peticiti (stiu un cizmar care face asta), îi iau la treabã, pe lânga bloc, mai sparg un lemn. Plãtim rate la un apartament.Chirie, întretinere, apã, curent, telefon, lemne(nu avem încãlzire, fiecare are sobe, eu am cumpãrat una de fier)...Se cam duc banii. Nevasta-mea are o pereche de pantofi si una de sandale.Cizmarul sã trãiascã. E si el bãiat sãrac. N-are familie,n-are casã... vorbim de una de alta, jucãm un sah. Mã mai bate câteodata. Se bucurã. A doua zi stie tot orãselul. Mã întâlnesc cu viceprimarul în drum spre liceu. Râde la mine pe sub mustatã: "Ai luat-o pe coajã!"...Asta în loc de salut. Trec de el,fãcând pe supãratul. Din vitrina unui magazin de mezeluri, patronul e psd-ist, mã salutã Adrian Nãstase din poster. Se bucurã si el cã am luat-o pe coajã. E gras si sãnãtos. Trãieste bine. Si eu traiesc bine. Sunt si eu destul de gras si la vârsta mea destul de sãnãtos. Sunt gras de la paine si de la cartofii care mi-i gateste nevasta-mea. La pranz si seara. La pranz facem mancare de cartofi. Seara mâncãm cartofi-pai. Odata mi-a dat si dimineata din mancarea din ziua precedentã. Am înjurat-o printre dinti. A fugit si a pus ceaiul la fiert. Ceai cu margarinã. Copilului ii mai dãm câte un ou si lapte. Cand se mai acreste, (luam doar cate o sticla pe saptamana, copilul nu il bea pe tot cateodata) mi-l dã mie. Uneori e stricat, îi simt gustul rãu, dar de furie, îl beau cu tot cu gustul de mortãciune. Înjur în gând. Înjur neamul de român în care m-am nãscut. Îi înjur prostia. A doua zi o pun pe nevastã-mea sã gãteascã fasole, de-al dracu', mã duc la magazinul de mezeluri si fãcându-i în ciudã lui Nãstase, cumpãr o jumãtate de kil de salam cu 40000. Ce, numai el sã mãnânce salam?

vineri 14.10.2004 seara 23.55

Sa nu ma întelegi gresit! Ce am scris mai sus nu face parte din plângerile unui nefericit, frustat provincial!Nu sunt deloc nefericit si deloc frustat. Ma simt foarte bine in lumea mea, unde sunt o persoana evident respectata si cunoscuta. Unde cel mai tare afacerist este, vorba lui Basescu, "cucoana care vinde gogosi in centrul oraselului". Aproape toti locuitorii oraselului sunt "cineva" pentru ceilalti pentru ca depindem unii de altii. Ceea ce deplang este saracia acestor oameni muncitori si linistiti, oameni adevarati cu nevoi si dureri adevarate. Ei nu sunt procentele lui Nastase sau ale nu stiu cui. E vorba de Romania aceea adevaratã, care pulseazã linistitã de secole, trãind patriarhal si cuminte, România care sperã, mintitã, la fiecare 4 ani, România aceea care, simplã, arã pãmântul , reparã pantofi si taie porcul de Crãciun dacã il are, aia a lui Moromete, a lui Pãcalã si a lui Bulã. Ceea ce scriu eu aici este cum îi spune si titlul, doar o speranta aruncatã în valuri. Mai vorbim poate altãdatã. Acum sunt prea trist ca sã scriu ceva vesel. Din cauzã cã am rãmas fãrã perechea veche de pantofi? Nu. Nu din cauza asta. Am dat-o unui om descult care avea nevoie de ea. Peste buza gropii de gunoi unde cãuta ceva de mancare. Sunt trist pentru ca l-am privit in ochi si nu am stiut care din noi se afla in adevarata groapa de gunoi.

vineri 21.10.2004 seara 22.04 Urâtii!

Nu,nu e vorba de aceia pe care Dumnezeu nu i-a facut fizic asemeni ingerilor.Discut despre cei pe care,visceral, îi simt antipatici pentru cã au pete pe suflet, sunt duplicitari, sunt pupincuristi sau,toate la un loc, sunt antipatici Adriani Pãunesti. E vorba de cei ce se cred acolo, în sufletul lor, pe ascuns, asemeni lui Dumnezeu, cei ce au impresia cã lumea a fost fãcutã doar pentru ei, mândri si prosti de mândri, cei ce nu pot pierde niciodatã. As putea sa incep cu rezultatul împerecherii dintre Adrian Nastase si socialism, fiinta aceea suficientã si linsã, Ponta. Nu o fac. Pentru ca nu merita nici mãcar în clasamentul insuportabililor locul întâi. Paradoxal, primul loc cred cã îl poate ocupa coana Pippidi, care ar aduce Aliantei cel putin 10 procente in cazul in care ar critica-o. Datoritã mãrimii, ar tine si locul doi, dacã lângã ea nu ar putea încãpea o singurã persoanã din lume si anume Cristoiu mãsii, care tine mortis uneori sa te convingã, asa cu tupeu, cã albul e negru si Nastase fecioarã. Locul trei cred cã este la limitã castigat de Vadim, aceastã clonã de Pãunesc. Il disputã cu negativul lui *O.P., Razvan Theodorescu. Imi este imposibil sã pun numele unei fiinte umane alãturi de aceste ... greseli ale naturii, asa ca am folosit initialele. Sunt convins ca veti intelege. Mã opresc aici. Prea multa scârbã pe o paginã poate îndeparta chiar si pe un bãutor de urinã de-al lui Bivolaru, cu atât mai mult niste oameni normali.

vineri 21.10.2004 seara 23.00

Acum un minut.Acum un minut! Monstruozitatea alogicã si supermultumitãdeeaînsãsi, in toatã splendoarea, sustinea sus si tare ... cu cãposenia caracteristicã, douã tâmpenii cat ea de mari. Coana Pippidi. Coana Mare. Groaznica. Cosmarul. Unu: cã politicã se face doar intr-un sistem democratic. Tantiii...!! Politica apare in orice loc in care exista cel putin doua fiinte care comunicã.Un rechin si un guvid. Si a doua cretinitate : daca esti sãrac nu poti discerne politic sofisticat. Ba "ete" cã nu-i asa. Daca esti prost, atunci da! nu poti discerne politic în nici un fel. Si cu cine se certa coana? Cu unul din cei mai lucizi ziaristi.Om, cu greselile lui. Dar logic, enervant si adevarat. **C.T.P.-ul nostru cel de toate zilele. *Octavian Paler **Cristian Tudor Popescu

joi 11.10.2004 04.25

Un foarte bun prieten mi-a zis, la scurt timp dupa ce a citit aceste pamflete, "nu stiam ce zace in tine". Atât. O vreme, confuz, am crezut ca, oarecum laudativ, mai ales dupa ce domnii de la "Academia Catavencu" m-au citat in cadrul unui articol, ( le multumesc pe aceasta cale, am aflat destul de tarziu despre aparitia in ziar si dintr-o oarecare, ciudata modestie, am omis sa le aduc multumiri ) vroia sa spuna ceva despre vagile mele aptitudini literare. Apoi un alt prieten a adaugat "Sa vezi ce dur e!" vorbind cu altul despre acest site. Si atunci am înteles. Am înteles ca de fapt comiteam un pacat. Pacatul de a-l judeca pe altul. Apoi, discutam despre lucruri pe care nu vrem sa le vedem. Despre regele gol. Mea culpa. Atât. Nu pot spune mai mult. Ar trebui, daca as fi un razboinic sa adaug aici un "Dar ..." nu stiu ce, nu stiu cum, o justificare si as anula astfel efectul scuzelor. Nu o fac. Pentru ca uneori chiar daca "nu stim ce zace în noi", putem macar sa controlam acei demoni. Înca odata,chiar imi cer scuze adevarate. Mea culpa. Am sa discut insa, numai despre efectul de sera al dioxidului de carbon si despre invazia lacustelor în Africa. Si despre alte doua-trei dezastre ecologice. Am sa discut despre Rosia Montana si efectul aurului asupra economiei mondiale si nationale. Si despre stuful din delta si despre canale. Si nu mai pomenesc nimic despre cocaina si fotbalisti pentru ca m-am saturat. Pentru ca s-au terminat problemele adevarate. Apartinem clasei de mijloc si a început sa ne cam doara în cur de oameni. Ia mai duca-se dracului de sarantoci!

duminica 20.11.2004 04.25

A venit cu chitara atarnata de gat,sa ne cante. Noua, rokerilor batrani, rai si pacatosi, oameni care am uitat de viata simpla. A venit sa ne povesteasca despre lucruri vechi, despre betii pierdute, despre dorinte copilaresti. Si ne-a incantat, ne-a vrajit cu melodia si ritmul simplu, cu vorbele grave, vechi si curate. Pe noi, cei sclifositi la Sighisoara, cei "enteresanti" la StufstoK, cei uitati la Dumnezeu. Noi, cei care pierdusem bogatia limbii strabune si delicate si ne stalceam cu Pitis si Godoroja in englezisme de doi bani. Omul acesta. Pavel Stratan.

duminica 28.11.2004 04.25

Mai avem 14 zile si se termina una din epocile crunte, dure si nefericite ale sarmanei Romanii. Epoca dominata de ciudatul acesta batran si periculos, Ion Iliescu. Nu stiu ce a dorit sa faca, nu va realiza probabil niciodata ca a gresit si nu va intelege unde. A crezut oare ca tinand in mana clasa muncitoare atat cat a fost posibil prin eforturile unei tari in deriva, aceasta recunoscatoare il va tine pe el minte timp de cate secole? Ca numele sau in istorie va insemna ceva pentru romani? Pai, cred ca muncitorii adevarati si inteligenti nu au votat niciodata cu el. A votat exact partea aceea de populatie care coboara media generala a IQ-ului pana la 100. Prostimea. Exact aceia care nu au si nu vor avea istorie. Pentru ca sunt prea prosti sa realizeze ca istoria exista. Cei ce nu inteleg niciodata nici trecutul si nici viitorul. Daca un om inteligent (au mai fost cazuri) a votat (ce frumos suna trecutul) cu Iliescu a facut-o dintr-un sentimentalism ciudat si inexplicabil, aproape reflexiv, asemeni reflexelor pavloviene, sau doar din interes. Astazi incep sa sper.

Sambata 11.12.2004 20.25

Citez din semnatura inteligenta a unui tip inteligent:"Daca vrei sa fii sigur ca va iesi Adrian Nastase presedinte este indicat sa stampilezi de cat mai multe ori patratul ce contine numele sau. O stampila in plus inseamna o sansa in plus! Trebuie sa iasa Nastase! Trebuie!"DanyBosstimisoara19 ani

vineri 17.12.2004 20.25

Domnul Tatulici se intreba la o emisiune "ce face cetateanul 'Ionescu'", cel care nu este celebru si care vrea sa spuna un adevar care nu convine masinii de lupta a PSD-ului. Eu sunt cetateanul Ionescu, domnule Tatulici. Crezand in mica libertate personala, vorbind si discutand cu prietenii, din prieten in prieten si astfel o tara intrega, votand. Hotarand disparitia fricii. Dar, romaneste este sa ...mai "aveti putintica rabdare".

vineri 24.01.2005 20.25

L-am vazut pe Basescu in multime. La Iasi. Am vazut oameni intinzand mainile sa il atinga, asa cum probabil acum doua mii de ani intindeau mana sa primeasca pe Domnul in Ierusalim. Iertata sa imi fie comparatia. Domnul Basescu nu este nici pe departe un inger, si nici macar un profet. E o persoana unsa cu toate alifiile si il cunoasteti la fel de bine ca mine. Il banuiti la fel ca si mine. In stare sa faca orice ca sa isi atinga scopul politic. In stare sa calce orice in picioare. Dar privindu-l, am realizat ce greutate a cazut pe umerii acestui om. Sa fie profetul sperantei unui carcotas de popor. A celui mai simplu si mai delicat popor. Delicat prin frumusetea si plasticitatea injuraturilor sale. Simplu prin dorinta sa dintotdeauna, niciodata implinita. Dorinta de a trai bine. Asa ca, ori domnul Basescu imbraca camasa mortii fiintei sale si se naste din nou ca Omul dorit si visat de acest popor, ori are parte de cele mai crunte si groaznice si frumoase si delicate injuraturi din istoria omenirii.Despre nasterea sa.

joi 22.06.2005 22.32

Am privit la pacatosul acela de preot prost si incult. Omul care a ucis un om, crezand ca ii va face bine. Este exact acelasi om care acum o mie de ani te ucidea cu cine stie ce leac pentru dinti. A reusit sa va faca sa vedeti pentru o clipa Romania reala. Alaturi de Romania in care traiti. A voastra, a clasei de mijloc. Stiti cum poate fi definita la noi clasa de mijloc? Pentru ca ea exista evident, are mentalitatea aproape la fel ca si a clasei veritabile din vest. Dar, intr-adevar nu putem sa spunem ca are aceleasi venituri. Atunci cum poti sa apropii micul slujbas german sau francez, micul proprietar italian si politaiul sau caporalul romanesc care, amandoi, fac parte din clasa de mijloc romaneasca? Pai ... e simplu. Toti acestia au acces la credite. Daca ofiterul de credit de la *Altex sau BRD nu ridica din sprancene cand aude ca lucrezi in invatamant (asta pentru ca tu esti un dobitoc de om cinstit care stii ca nu poti sa minti atunci cand ii inveti pe altii sa nu minta), nu iti masoara de sus pana jos hainele second-hand si iti aproba creditul, atunci evident apartii clasei de mijloc. Vreau sa spun ca daca prezinti garantii pentru un amarat de credit, in mod sigur apartii clasei de mijloc, cea axata pe consum si poti sa le faci in ciuda vecinilor cu Loganul de neam prost tras in fata scarii. Ete vorbesc urat de-al dracu, poate ma exorcizeaza careva.

luni 28.11.2005 21.59

Am citit proiectul acela complicat prin care profesorii vor ajunge sa predea in invatamant. Se incearca implicarea comunitatii locale in stabilirea acestora. Niste comisii de evaluare, niste directori, ba si inspecoratul supervizeaza, oricum, o superincrengatura si superbirocratie in stilul clasic al legilor neo-comuniste cu care ne-au obisnuit toate regimurile postdecembriste. E ca si cum acolo, in stramtul cerc de fier al puterii, la nivelul numarul doi, trei sau chiar la ultimul nivel, undeva in pantecul acestei masinarii care se numeste M.Ed.C sau cum s-o mai numi, se transmite, indiferent de regim, modul birocrat de a gandi al comunistilor. Ei nu incearca sa produca legi care sa se autoregleze ci incearca sa inchida, pe undeva pe buna dreptate dar fiind modul "descurcaret" al romanilor, sa inchida ziceam, orice posibilitate de frauda, dar punand ici si colo mici portite de care ar putea sa profite la un moment dat, nu-i asa, cine trebuie. Se poate presupune ca undeva, zbarcit, asezat in fata unui birou, cu un abac intr-o mana si cu o pana medievala in cealalta, sau poate doar cu o secera si un ciocan (cine stie?) insusi Marx, sau poate o clona a acestuia, produce aceste regulamente si legi aproape insuportabil de neumane si incorecte. Cum e decizia tampita de acum cativa ani de pe vremea Antonescai prin care se stabilea ca ocupi titulatura atat in mediul urban cat si in cel rural decat cu nota 7, dar nu te poti transfera de la sat la oras chiar daca ai luat titulatura la sat cu 10. O tampenie evidenta. Dar sa trec la ultima gogorita si anume la ciudatenia asta de chestie complicata facuta pentru adevarati oameni noi ai socialismului multilateral dezvoltat. Pentru ca numai acestia sunt atat de corecti "sa nu puna botul" la o mica spaga. Caci legea lasa directorului si alesilor locali o putere de decizie care sperie in mod evident profesorimea de toate gradele. Guvernantii nostrii (de fapt legea este produsa de puii de pesedei ai lui Nastase, dar preluata cu dezinvoltura de fratii lor de stanga, pedeii lui Miclea si ai lui Hardau) incearca sa altoiasca pe oarecari reguli care pun accent pe valoarea profului si o mica protectie si acoperire pentru o eventuala nevasta a sefului de post sau a primarului. Este o lege care place administratorilor locali. Pai ce altceva vor acestia in afara de putere? Si totul sub acoperirea inspectoratului. Pai ce stie mama Gheorghita de faptul ca pe profesorul betiv il tine in brate primarul si nu statul roman? Au ajuns aceste nulitati umane, in general cazuri cunoscute de toata lumea, sa fie privite ca adevarate calamitati naturale, pentru ca nimeni nu poate sa le faca nimic datorita legilor tampite. Iar noua lege nu face decat sa sustina vechiul sistem de valori, punand pe deasupra, ca suprema valoare , mita pe care or sa o primeasca si primarul si directorul si inspectorul pentru ca ... nu-i asa "e si ei oameni si trebuie sa traiasca". Solutia la problema este orbitor de simpla ...Atat de simpla si atat de corecta, atat de naturala, incat sunt convins ca niciodata nu va fi pusa in aplicare. De ce zic simpla? Pentru ca poate fi descrisa in cateva fraze. Corecta? Pentru ca asaza sistemul conform unei scari valorice reale. Cum? Naturala. Adica? Legea selectiei naturale. Daca tot se doreste implicarea comunicatii locale, de ce se face prin interpusi, prin oameni care "e si ei oameni si ... " nu vreau sa mai repet, dar "trebuie sa traiasca". De ce nu s-ar face aceasta alegere direct, curat si colosal de simplu. Punandu-i pe parinti sa aleaga profesorul de matematica, de fizica si de geografie sau orice alta materie vrea ministerul sau chiar, de ce nu, doresc parintii sa invete elevii. Fiecare profesor isi depune o scrisoare de intentie la scoala (scolile) la care vrea sa predea in care specifica Cv-ul, clasele la care doreste sa predea (anii de studii), rezultate obtinute la examene de catre elevii sai si de catre el. Pentru atestarea ca profesor va fi deajuns un examen la intrarea in sistem dat tot in stilul actualelor titularizari, examen care devine si un indrumator, alaturi de notele obtinute in facultate si de eventualele calificari (pentru informatica eu as prefera un tip care a lucrat pentru Softwin, chiar fara facultate, in locul unei profesoare cu trei facultati toate terminate cu 10).Si sa dea acelasi examen si calificatul si necalificatul, singura diferentiere facandu-se in functie de nivelul la care doreste candidatul sa predea. Iar profesorul cu cereri prea mari din partea elevilor, alege un numar strict limitat de elevi, conform unor criterii personale care binenteles ca il privesc daca sunt valorice sau nu (nu are decat el de pierdut daca accepta pramatii) urmand ca restul de elevi sa fie impartit de profesorii cu optiuni mai putine. In acest fel profesorii care nu isi fac treaba vor fi indepartati in mod natural din sistem. Un tanar nou intrat in sistem va patrunde aparent mai greu, va lucra cu clase mai slabe, dar, daca depune eforturi , va putea in cativa ani sa se impuna.Si, sigur ici si colo, unde cativa pensionari monopolizeaza scolile, vor fi preferati cei tineri si energici. Iar salariile se vor regla in mod natural. Caci (aici preiau ideea pesedeilor) banii vor veni pentru elev si nu pentru profesor. Asa ca statului ii este indiferent daca la o scoala un profesor preda la 30 de clase sau numai la una. Fiecare profesor va fi platit in functie de numarul de elevi. Si atunci sa vezi lectii facute in asa fel incat sa ii atraga pe copii, lectii care vor face actul invatarii mult mai interesant si mult mai usor. Binenteles ca ideea sufera modificari si imbunatatiri. Ceea ce expun aici nu este decat un schelet al unei constructii care poate deveni coerenta si realizabila. Desi sunt convins ca fiind o regula care aplica legile evolutiei naturale, darwiniste, va fi evitata de puii lui nea Ceasca indiferent de culoarea lor politica. O ingrop pe acest site, cu dorinta sa ii fie sticla prin care o priviti, nu usoara, ci cat mai plata. Adica sa fiti tipi cu bani si influenta si sa puneti un pic umarul la dezvoltarea ideii. Poate.

Originalul la http://mesajsticla.home.ro/

Si un mesaj de la Tzaranu Vjm : Silviule astfel de jurnale ar schimba in bine mentalitatea de "dinozauri" a alesilor locali . Te rog eu publica pe acest blog sau pe altul !

Afirmare, aer curat şi Internet

Vînju Mare era, pe vremea comunismului, un toponim cu o anume rezonanţă - măcar în lumea bărbaţilor care făcuseră armata: acolo se afla o mare unitate militară. Ceea ce, povestesc localnicii, asigura şi un oarecare statut material ceva mai bun localităţii. Acum, unitatea s-a desfiinţat. Orăşelul e departe de "marile coridoare de transport": de la Turnu Severin mergi pe drumuri judeţene, printre dealuri foarte frumoase, şi probabil că agroturismul va avea, la un moment dat, succes prin partea locului. În orice caz, peisajul şi vinul local merită reconsiderate şi valorificate. Iar biroul de informare privind programele europene, inaugurat anul trecut şi plasat într-o clădire din centru, îţi anulează senzaţia de "capăt de lume" cu care, eventual, ai venit "din Capitală".
Liceul se numeşte "Dr. Victor Gomoiu". (Mi se pare un lucru bun că, după 1990, multe şcoli au luat numele unor personalităţi locale; să ai peste tot cîte un liceu "Eminescu", "Caragiale" sau "Creangă" e, pînă la urmă, monoton...). "Seamănă" cu oricare alt liceu dintr-o localitate liniştită de provincie, are o intrare frumoasă străjuită de copaci, dar şi un laborator de informatică nou şi performant.
Cîţiva profesori au avut amabilitatea de a răspunde la un "chestionar" despre problemele lor. Probleme normale ale unor profesori obişnuiţi dintr-un orăşel oarecare, despre care gazetele nu scriu niciodată...
1. Ce înseamnă să fii profesor într-o localitate mică, departe de Capitală şi de marile oraşe? Ce avantaje şi dezavantaje sînt?
2. Vi se pare că societatea românească acordă, în general, suficientă atenţie categoriei profesorilor?
3. Cum sînt priviţi profesorii în comunitatea locală?
4. Elevii foarte buni dintr-o astfel de localitate mică au aceleaşi şanse de a ajunge la facultate (şi, în general, de a face performanţă) ca şi colegii lor din marile oraşe şi din Capitală? Ce pot face profesorii pentru a-i ajuta/ stimula în acest sens?
5. Ce anume îi poate motiva pe tinerii absolvenţi să aleagă meseria de profesor (eventual, într-o localitate mică sau la ţară)?

Angelica BADEA profesoară de limba română
1. Avantaje materiale: o viaţă ceva mai ieftină şi mai sănătoasă datorită condiţiilor de mediu; o locuinţă mai uşor de obţinut şi la un preţ mai mic; posibilitatea de a obţine venituri suplimentare din alte activităţi, de pildă agricultură (de fapt, este principala preocupare extraprofesională a profesorilor născuţi în zonă şi care deţin terenuri).
Avantaje spirituale: doar cele profesionale şi poate sentimentul de siguranţă pe care ţi-l dă apartenenţa la o comunitate restrînsă; personal, aş adăuga şi apropierea de natură.
Dezavantaje: cel mai important dezavantaj îl reprezintă accesul dificil la cultură: la teatru mergem doar în excursie, cinematograf nu avem, publicaţiile sînt foarte puţine şi nici nu poţi face abonament la orice, expoziţii nu există, spectacole artistice avem doar dacă le organizăm noi cu elevii; ne rămîne doar lectura, dar şi aici sînt probleme (biblioteci sărace, librării deloc, nu ai decît să comanzi cărţi la edituri); ah, era să uit că există totuşi Internet-ul!
2. Dacă societatea românească acordă atenţie suficientă categoriei profesorilor? Este exact ca în bancul acela din vremea studenţiei: "Pe intelectuali nu se pune nici un fel de accent!". Sistemul de învăţămînt este în declin şi tinde spre haos. Trăim o perioadă "avangardistă", a experimentelor de tot felul, a extremelor şi a bîjbîielilor care bulversează şi derutează. În concluzie, societatea ne-a transformat într-o categorie defavorizată.
3. Respectul faţă de profesori a început să se dilueze imediat după Revoluţie, în paralel cu diminuarea treptată a respectului faţă de cultură. Nemaifiind nevoie de învăţătură pentru a reuşi în viaţă, a scăzut importanţa dascălului şi a şcolii. Asta la modul general. În cazuri particulare, evident că respectul depinde de calitatea umană a celor implicaţi. La Vînju Mare este respectată mai mult priceperea de "a face avere", omul gospodar care agoniseşte valori materiale indiferent pe ce căi. În plus, intervine o altă variabilă. Şi anume, statutul de venetic. Orice individ care nu s-a născut în localitate, are mai puţine şanse de afirmare, este marginalizat şi nu va scăpa niciodată de o anumită dificultate în a stabili relaţii în cadrul comunităţii. Singura lui şansă este să se alieze cu alţi venetici. Ceea ce s-a şi întîmplat în ceea ce mă priveşte. Dacă ţii neapărat să te afirmi profesional şi social, ai de luptat destul, reuşita nu este decît pură satisfacţie personală. "Ierarhia locală" plasează profesorul, cu siguranţă, în spatele altor categorii sociale: poliţişti, avocaţi, medici etc. Uneori profesorii se dovedesc a fi "lideri de opinie", dar asta nu le creşte cu nimic prestigiul în comunitate. Adică "se uită oamenii în gura lor", le preiau opiniile ca şi cum le-ar fi aparţinînd şi pleacă mai departe uitînd complet de unde le au. Asta nu e rău, dar se întîmplă adesea să-ţi răstălmăcească ideile după bunul plac şi să constaţi că ai fost înţeles pe dos. În concluzie, consider că fac parte dintre aceia care au reuşit să se afirme, să aibă satisfacţii profesionale, dar asta nu m-a împins în faţă în "ierarhia locală".
4. Elevii foarte buni au aceleaşi şanse să ajungă la facultate ca şi cei din oraşele mari, ba chiar mai multe, pentru că învaţă mai mult. Profesorii îşi fac datoria şi se pare că şi ei sînt ceva mai disciplinaţi decît colegii lor din marile oraşe. Avem rezultate foarte bune şi la fazele judeţene, şi la cele naţionale ale olimpiadelor şcolare, iar la testări şi concursuri naţionale ne situăm întotdeauna peste media pe ţară. Un exemplu: am fost diriginta unei tinere soprane a Operei din Bucureşti şi de curînd şi a Operei din Viena (şi nu sîntem liceu de muzică!). Dacă elevii au talent şi dragoste de carte, noi îi sprijinim din tot sufletul. E adevărat că şi lor le lipsesc aceleaşi bucurii ca şi nouă, dar poate tocmai asta îi stimulează mai mult. Motivaţia de a-şi depăşi condiţia, de a ajunge cît mai sus.
5. Alegerea meseriei de profesor este o problemă de vocaţie. Nu e nevoie de stimulente. Dacă îţi place, o alegi, dacă nu, nu mai contează, că oricum n-o s-o faci niciodată cum trebuie. Mă îngrijorează totuşi slaba pregătire şi lipsa de entuziasm a unor tineri profesori. Din acest punct de vedere, mă simt mult mai tînără decît ei. Pentru mine a fost simplu, pentru că am ştiut încă din clasa a V-a că voi fi profesoară de română. În plus, pe vremea aceea nu ne gîndeam la bani, ci la prestigiu. Cred că eram mai "inocenţi".

Silvius DEGERATU profesor de informatică
Răspunsurile la primele două întrebări cred că le-am dat deja într-un articol publicat de mine în octombrie 2004 la adresa: http://mesajsticla.home.ro şi preluat de Academia Caţavencu.
Şi cred că acoperă oarecum întrebarea numărul 3. Care întrebare mă pune puţin pe gînduri însă. Cred că prestigiul şi respectul în comunităţile relativ închise

şi provinciale nu ţin neapărat de categoria socială în care te încadrezi. Presupun că este vorba mai mult de calitatea individuală. E drept că vizibilitatea socială este mai mare în cazul unui profesor. Dar aceasta îi face evidente atît defectele, cît şi calităţile. În special, cele umane. Şi cred că au probleme de integrare în special persoanele care, aprioric, prin atitudine îşi declară şi susţin superioritatea. Indiferent de categoria socială. Dar asta ţine de frustrări personale, educaţie şi, de ce nu, inteligenţă.
Da, părerea îmi este cerută, dar în special în probleme legate de calculatoare. Opinia mea politică nu contează prea mult pentru vecinii de bloc. După cum nici a lor nu contează pentru mine.
Întrebarea numărul 4 însă cred că are un răspuns simplu: Da. Elevii din micile localităţi au aceleaşi şanse ca şi colegii lor din marile oraşe. E chiar o problemă. Micile oraşe pompează mereu materie cenuşie spre Capitală şi spre oraşele mari. E mai uşor pentru noi, cei rămaşi, să facem pe deştepţii, dar oraşele se depopulează. În fiecare an, de 4-5 ani, se desfiinţează cîte o clasă la ciclul primar. Au şanse deci să facă o carieră în orice domeniu, însă aceste şanse le au departe de casă.
La întrebarea 5 îmi permit să constat că numărul celor care doresc să intre în învăţămînt este destul de mare, aceasta observîndu-se şi la examenele anuale de titulatură. Problema este însă că, din cauza salariilor mici, absolvenţii cu adevărat valoroşi preferă companiile particulare.

Dana TRANCOTĂprofesoară de fizică
1. Pentru a putea da un răspuns pertinent ar trebui să am termen de comparaţie. Ar însemna să fi fost pentru un timp oricît de scurt profesor într-o şcoală de elită dintr-un mare oraş.
Prin urmare, răspunsul pe care l-aş putea da are o notă dominantă de subiectivism. Mi-am fixat nivelul aspiraţiilor la cote care pot fi atinse în mediul dat - o modalitate sigură de nu trăi frustrări şi insatisfacţii nejustificate. Mă simt bine în şcoala mea: am avut performanţe la cel mai înalt nivel cu elevii mei - premii la olimpiadele judeţene şi participări la olimpiadele naţionale, o relaţie excelentă cu elevii cărora le-am fost dirigintă, sînt şi director şi am reuşit din această postură să fac pentru şcoală destule lucruri de care să fiu mîndră. Nu am complexe pentru că mi-am impus să nu am complexe. Mă consider un om realizat din punct de vedere profesional (şi nu numai) şi am convingerea că aceia care au vocaţie de rataţi, şi-o pot atinge chiar şi în Bucureşti! Avantaje şi dezavantaje? Chestiune de perspectivă. Sînt şi la noi biblioteci, am auzit şi noi de Internet, zarzavaturile sînt mai ieftine decît în Bucureşti, avem aer curat, cu salariul pe care îl am pot cumpăra aceleaşi cărţi ca şi în Bucureşti, elevii noştri nu se droghează, teoria relativităţii are acelaşi conţinut la Vînju Mare şi la Bucureşti... etc., etc. Nu găsesc decît avantaje! Ba este şi un dezavantaj: la chioşcul de ziare nu se găseşte Dilema veche , dar îmi pot face un abonament.
2. Aici putem avea un răspuns cu două variante. Varianta scurtă: nu.Varianta detaliată: ca element al mulţimii numite "categoria profesorilor" nu mă aştept ca societatea să îmi acorde atenţie! Aici nu avem voie să privim problema din perspectiva celui care a emis întrebarea: "cine a fost întîi - oul sau găina?". Eu cred că profesorul trebuie să modeleze şi să acorde atenţie societăţii şi nu invers! Atîta vreme cît noi, profesorii, ne vom lamenta că nu primim suficientă atenţie din partea societăţii, a Guvernului, a politicienilor sau mai ştiu eu a cui, vom pierde şi statut, şi privilegii, şi onoare. Dacă dorim respect, trebuie să îl impunem, iar pentru a-l obţine trebuie să-l merităm. Că de unde nu e... nici Dumnezeu nu cere.
3. Nu cred că respectul sau plasarea pe o anumită poziţie în ierarhia locală are vreo legătură cu calitatea de a fi profesor. Imaginea de ansamblu, ca om, este esenţială. Dacă ar fi să facem o statistică, profesorii din localitate sînt relativ bine poziţionaţi într-un clasament al "personalităţilor" locale, dar în scădere, din cauza inversării sistemului de valori. Ai respect faţă de un om de succes, iar succesul este cuantificat mai nou în banii pe care îi are un individ şi nu în numărul de cărţi pe care le-a citit!
4. Experienţa mi-a dovedit că nici un elev bun nu s-a "pierdut" făcînd liceul în localitatea mică de care vorbim. Ba chiar au ajuns să aibă performanţe mult mai bune decît colegi ai lor, valoric egali, care au ales să plece în şcoli din oraşe mari. Iar asta se întîmplă pentru că, în ultimă instanţă, autodeterminarea, studiul şi perseverenţa depind de elev în foarte mare măsură. Există însă o mare problemă: cine descoperă şi valorifică talentul elevului? Într-o şcoală mică este puţin probabil să se găsească la un loc profesori remarcabili la toate disciplinele şi, drept urmare, nici mentorul de care are nevoie un elev pentru a se forma. Există şi posibilitatea ca un elev, foarte dotat nativ pentru a deveni poet, să ajungă în ultimă instanţă un economist mediocru la o bancă de renume, din cauza profesorului său de matematică excepţional din liceu, care l-a ajutat să intre la facultate. Totuşi, într-o şcoală mică atenţia şi preocuparea profesorilor sînt orientate esenţial spre elevii buni, inteligenţa şi talentul unui elev bun sînt valorificate şi exploatate la maximum, iar elevii se bucură din plin de statutul lor de "vedete" ale şcolii.
5. Nimic. În viitorul apropiat (poate şi mai îndepărtat) nu vor mai ajunge în învăţămînt valori intelectuale şi morale decît în mod accidental. La toate nivelurile!
Am putea, eventual, "aranja" cu Maslow să răstoarne piramida trebuinţelor şi, în momentul în care aspiraţiile şi trebuinţele superioare se vor găsi la bază, vom avea o supra-ofertă de inteligenţe în învăţămînt: eliberaţi de grija hranei şi a facturii la curent, tinerii valoroşi vor alege să devină profesori. Happy end!

Jana POPESCU profesoară de limba engleză
1. Meseria de profesor presupune multe responsabilităţi, dăruire şi plăcerea de a instrui elevii şi de aceea, indiferent de localitatea în care îţi desfăşori activitatea, mică, marginală sau departe de marile oraşe, ea trebuie îndeplinită. Nu funcţionăm într-o localitate foarte mică, de aceea nu suferim dezavantaje majore, dimpotrivă, elevii pot fi selectaţi pentru performanţă, iar dotările materiale sînt pe măsură.
2. Societatea românească nu acordă suficientă atenţie categoriei profesorilor.
3. În comunitatea locală profesorii se bucură de respect şi uneori li se cere părerea în diverse probleme, în ierarhia locală sînt lideri informali.
4. Da. Elevii foarte buni au aceleaşi şanse de a ajunge la facultate şi de a face performanţă ca şi colegii lor din marile oraşe.
5. Salarii mai mari?!

http://www.algoritma.ro/

EXTRATERESTRUL DE LA VANJU MARE

Este albastru, are cap oval, e alb la fata si se plimba in sus si-n jos, printr-un sat din centrul judetului Mehedinti. Satenii din Gemeni erau convinsi ca au de-a face cu un extraterestru in carne si oase.

Cu frica-n oase, de teama ca omuletul care le dadea tarcoale sa nu le dea iama prin gospodarii, satenii l-au "turnat" la postul de politie.

ET PE ULITA

Cateva seri la rand n-a fost liniste la Gemeni. Mai multi locuitori povesteau la toata lumea ca au vazut o aratare ciudata pe ulitele satului. Dar au tacut malc, de teama sa nu devina victime ale intrusului. Si-au luat inima-n dinti abia cand s-au trezit
cu ziaristii pe cap si au declarat reporterilor de la Pro TV. "Am vazut un om complet albastru", povestea unul. "Avea fata alba. Cand am aparut eu, s-a mutat din loc, la vreo cinci metri mai incolo! Prima data cand l-am vazut, statea langa coceni. Am crezut ca e cineva care vrea sa dea foc la coceni. Dupa aia m-am gandit ca poate o fi vreun om care-si face nevoile acolo. Dar nu, era ala albastru."

ZBOARA, EXTRATERESTRULE, ZBOARA!

"Mergea drept in sus. Mergea in aer, de parca il tinea cineva cu o sfoara. Se plimba de colo-colo. Arata ca un scafandru, avea capul oval, fata alba, si avea niste desene pe fata. Cel putin, asa l-am vazut eu!", a completat o femeie din Gemeni, in fata jurnalistilor de la Pro TV.

ANCHETA POLITIEI DIN VANJU MARE

Dupa aparitiile ciudate, satenii au decis sa-l dea pe mana politiei pe "scafandrul albastru, cu cap oval". Faptul ca exista niste plangeri impotriva "suspectului" l-a confirmat chiar o politista de la Postul Vanju Mare. "Am fost informati ca in localitatea Gemeni, populatia a sesizat o prezenta neobisnuita - obiect sau fiinta. Ne-am prezentat la fata locului, pentru luarea primelor masuri si elucidarea cazului", a precizat pentru Pro TV agentul Anda Toader.

CERCURILE BIZARE

Anul acesta, au mai fost semnalate fenomene ciudate si in satul vrancean Gogoiu, unde, in martie, au fost descoperite 19 cercuri conturate pe iarba. Localnicii banuiau ca inelele, care aveau dimensiuni variind intre 2 si 9 metri in diametru, ar fi fost lasate pe iarba de o farfurie zburatoare care a aterizat la marginea satului.

OZN-UL DIN CEAHLAU

In iulie, mai multi tineri aflati in concediu in statiunea Durau au filmat un fenomen ciudat, aparut, din senin, deasupra muntelui. Turistii au povestit ca obiectul semana cu o minge de foc, insa camera de luat vederi a inregistrat doua semicercuri incandescente. Ciudatenia a tinut mai bine de cinci minute. Statea fix pe cer, iar la un moment dat a inceput sa coboare cu viteza foarte mica. Dupa disparitia acestui obiect pe partea cealalta a muntelui, a mai aparut un altul, de aceasta data sub forma unui punct alb, foarte luminos, care a tasnit din padure. A stationat cateva secunde deasupra, apoi a coborat incet. Imaginile filmate de turisti au fost analizate de specialisti, care au dat verdictul: "mingiile de foc" erau, de fapt, urme ale unui avion.

NAVETE SPATIALE

In iunie, mai multi bucuresteni au filmat doua luminite stranii, convinsi ca au luat in vizor obiecte zburatoare neidentificate. Specialistii au ajuns la concluzia ca aparitiile au fost, de fapt, navete spatiale. Inginer Paul Dorneanu de la Centrul de cercetare a fenomenelor inexplicabile a declarat ca "OZN-urile" erau "o statie spatiala internationala si doua navete de aprovizionare".


www.zdd.ro/article/extraterestrul-de-la-vanju-mare-53401.html

Pensiile private, fara efort financiar suplimentar

Daca vrei sa te bucuri de o pensie administrata privat, vestea buna este ca nu trebuie sa scoti mai multi bani din buzunar. Potrivit legii nr.411/2004, contributia la fondul de pensii administrate privat nu instituie obligatii financiare suplimentare pentru participantii la sistem, ci este parte din contributia de asigurari sociale pentru pensia publica.

In primul an de functionare al noilor fonduri de pensii, cota transferata din contributia ta de asigurari sociale este de 2%. Ulterior, aceasta creste la 6%, in opt ani de la inceperea functionarii, cu o crestere de 0,5% anual.

Contributia ta se retine si se vireaza de catre angajatorul tau, odata cu contributia de asigurari sociale, in contul fondului de pensii administrate privat, specificat in actul individual de aderare.

Baza de calcul, retinerea si termenele de plata a contributiei sunt aceleasi cu cele stabilite pentru contributia de asigurari sociale.

Institutia de colectare este cea care vireaza contributiile, in termen de trei zile lucratoare de la primirea lor, pe baza informatiilor furnizate de institutia de evidenta.

Nerespectarea de catre institutia de colectare sau de catre institutia de evidenta a termenului prevazut pentru retinerea si
virarea contributiilor, atrage plata dobanzilor sau penalitatilor de intarziere, in acelasi cuantum cu al celor stabilite pentru neplata obligatiilor bugetare .

Daca nu se achita la termen contributia, persoana raspunzatoare plateste dobanzi si penalitati de intarziere, in acelasi cuantum ce acelea stabilite pentru neplata obligatiilor bugetare, institutia de colectare aplica modalitatile de executare silita si celelalte modalitati de stingere a debitelor, iar dobanzile si penalitatile aferente se vireaza in contul tau individual, in termen de doua zile lucratoare de la data achitarii lor. Asupra lor nu se datoreaza comisionul de administrare dedus din contributiile platite.

Fiecare participant la fondul de pensii are un cont individual, unde se vireaza contributiile si transferurile, care se convertesc in unitati de fond in maximum doua zile lucratoare de la data incasarii acestora.

«Am văzut un extraterestru!»

Un grup de ţărani din judeţul Mehedinţi par să fi luat-o razna. Ei jură că au zărit în carne şi oase, lângă o claie de coceni, un extraterestru! Sătenii susţin că l-au văzut pe “Superman” şi atunci când s-a înălţat pe deasupra caselor către cer, iar acum regretă că n-au intrat în vorbă cu el. Acest episod românesc din “Dosarele X” se află în lucru la poliţie, iar preotul nu ştie cum să reacţioneze.
Satul Gemeni a fost locul în care, luni dimineaţă, un extraterestru a aterizat pentru câteva ore, după care şi-a luat zborul şi a dispărut pe cer. Cel puţin aşa susţin ţăranii care l-au zărit că stătea nemişcat, “probabil ca să-şi încarce bateriile”. Ei se jură că nu au luat-o razna şi că povestea e adevărată: ciudăţenia era de statura unui om, purta un costum albastru cu dungi albe care lucea de-ţi lua ochii, avea capul rotund şi semăna “aşa, musculos, cu Superman din filme”, zic oamenii.
Alţi martori oculari spun că l-au văzut ulterior cum a zburat în poziţia “drepţi în picioare” pe deasupra caselor în direcţia Craiova, apoi s-a făcut nevăzut. Oamenii se căiesc acum că nu s-au apropiat de el ca să-l întrebe de vorbă ori măcar să-l atingă, însă au crezut iniţial că e vorba de un păpuşoi, pus în glumă de copii poznaşi.
Buimăcit de cele auzite, preotul satului, Lăpădat Popa, nu exclude să intervină cumva dacă ciudăţenia îşi mai face apariţia. “Poate facem o slujbă religioasă, poate punem o cruce în acel loc. Eu îi cred pe oameni, că n-ar putea să mintă toţi la fel. Nu ştiu dacă e minune dumnezeiască! M-au pus şi pe mine pe gânduri!”, ne-a declarat preotul Lăpădat.
Ion Cruţan, în vârstă de 68 de ani, povesteşte că luni dimineaţă s-a trezit în jurul orelor 6.30 şi s-a dus să-şi facă nevoile. Cum a ieşit, buimac, din veceul aflat în fundul bătăturii a şi dat cu ochii de extraterestru. L-a descris exact ca şi ceilalţi săteni. “Eu crezui că e vreo mascotă pusă de copiii ăştia din sat!”, povesteşte nea Ion. Soţia acestuia, Ana Cruţan, susţine că a văzut şi ea ciudăţenia. “Era îmbrăcat într-o culoare bleu, cu dungi albe pe picioare. Era aşa, ca scafandrii, şi sclipeau hainele pe el”, susţine femeia.
Alt sătean, Aristică Găletuşe, a crezut că e Superman: “Auzii că îl văzură mai mulţi că zbură peste case. Mai mult ca sigur că fu extraterestru. O fi stat să-şi încarce bateriile! Omul nu făcu rău la nimeni, plecă la treaba lui! Dar vă jur că este adevărat, nu eram beat! Acum mă căiesc că nu m-am dus să-l ating să văd ce este sau să vorbesc cu el”, susţine Aristică Găletuşe.
Constantin Toader, de 41 ani: “Nu eram băut şi nu-s nebun. Cam la 100 de metri pe cer zbura aşa, în picioare, spre Craiova, un om îmbrăcat în albastru. Nu scotea fum, nu făcea zgomot”
Poliţia face verificări
Şeful postului de poliţie, agentul şef Ion Anuţa, spune că se fac verificări în vederea elucidării situaţiei. “Am fost la faţa locului, să liniştim sătenii, şi am luat declaraţii de la 7-8 persoane. Povestea nu o infirmăm, deoarece respectivii sunt oameni serioşi, de diferite vârste, bărbaţi şi femei. Dacă ar fi fost vorba de un bolnav psihic sau un beţiv, era cu totul altceva. Însă toţi martorii spun acelaşi lucru, şi anume că omul acela ciudat care a zburat ulterior peste sat era îmbrăcat în costum albastru lucios. Mai departe, om vedea!”, ne-a declarat agentul şef Ion Anuţa.

www.ziare.com

"La Repubblica": "Incredibila poveste a lui Florean Micu", romanul cu 876 de masini

Ziarul italian "La Repubblica" scrie astazi despre "povestea incredibila a lui Florean Micu", un nume in spatele caruia s-ar putea ascunde o intreaga organizatie internationala de trafic ilegal de masini.

Pe numele acestuia sunt inregistrate peste opt sute de masini, insa "omul este o fantasma" si practic nu este de gasit, noteaza "La Repubblica".
Florean Micu, nascut la Resita si rezident la Milano, are pe numele sau nu mai putin de 876 de masini. Automobilele sunt utilizate cel mai adesea de cetateni de etnie rroma, care circula prin intreaga peninsula, si se deplaseaza "cu o rapiditate impresionanta" dintr-o regiune intr-alta. Din cand in cand, masinile sunt implicate in incidente rutiere.
Intotdeauna, numele proprietarului este Florean Micu, subliniaza "La Repubblica". Masini frumoase, nici noi, dar nici vechi: Mercedes, BMW, Fiat sau Peugeot. Insa de cele mai multe ori e vorba de masini la mana a doua, repuse in circulatie si dotate cu placute de inmatriculare straine, provenind din Romania sau Franta.

www.ziare.com

Neamul Hârşovescu a îngropat Euroconfecţiile Vânju Mare

La Vânju Mare, în zilele amurgite de toamnă, ciorile sunt singurele care mai tulbură liniştea unui oraş „atacat" de membri din fosta Alianţă DA. Primarul PD-ist Mijaiche şi “vicele" liberal Hârşovescu sunt principalii „vinovaţi"pentru starea în care se află oraşul, lucru subliniat, aproape fără excepţie, de fiecare cetăţean din Vânju Mare cu care am discutat. De la fostul prefect al judeţului Mehedinţi, Dan Trancotă, acum lider al PIN Mehedinţi, locuitor al oraşului, am aflat, însă, mai multe. Prin prisma ocupaţiei pe care a avut-o, el este asaltat cu fel şi fel de reclamaţii privitoare la faptele de corupţie, mânăriile, sforile şi giumbuşlucurile alianţiştilor şi, slavă Domnului, sunt destule. Pentru început nu ne oprim decât asupra uneia, urmând ca, pe parcurs, să vă prezentăm o faţă a unui oraş „sedus şi abandonat" de o putere în care portocaliul domină doar pe casele „aleşilor".
de Costin Bădoiu
Viceprimarul liberal al oraşului Vânju Mare, Puiu Hârşovescu, şi soţia sa, Mariana Mirela, sunt în aceste zile pionii principali într-un scandal privind desfacerea contractelor de muncă unor lucrători din cadrul fabricii Euroconfecţii SA, cu mulţi ani de vechime în spate. De câteva luni, Mirela Hârşovescu a fost înscăunată în funcţia de manager general la Euroconfecţii SA, deşi ocupaţia sa de bază este cea de asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanţă Mehedinţi, staţia din Vânju Mare. Potrivit subordonatelor sale, managerul Hârşovescu vine pentru scurt timp în incinta unităţii, cel mult două ore.Soţii Hârşovescu – în război cu salariaţii de la confecţiiScandalul a culminat cu anunţul din 13.08.2007, când în urma hotărârii acţionarilor de la Euroconfecţii Vânju Mare s-au desfiinţat mai multe locuri de muncă, iar unele femei au fost înştiinţate că li s-au desfăcut contractele de muncă din cauza „opririi procesului de producţie în mod repetat", pe româneşte grevă. Conflictul spontan, la care au participat toţi angajaţii fabricii de confecţii, a avut loc ca urmare a întârzierii salariilor cu peste 10 zile. Cele mai multe acuzaţii îi sunt aduse viceprimarului liberal Hârşovescu pentru implicarea sa (ne)oficială în actele de decizie de la fabrica de confecţii, ca şi cum adevăratul manager general nu ar fi soţia sa, ci chiar el. Răzbunarea “vicelui" liberalÎn rândurile de mai jos, prezentăm mărturiile câtorva angajaţi cărora soţii Hârşoveanu le-au desfăcut contractul de muncă.Maria Bota: „Mi-a desfăcut contractul de muncă d-na Mirela Hârşovescu, manager, pusă în funcţie acum 3 luni. Motivul a fost că am incitat femeile la grevă. De când a venit d-na Hârşovescu, fabrica s-a dat peste cap cu totul, de lucru nu ne-a adus niciodată. În schimb, soţul dânsei, viceprimarul liberal Puiu Hârşovescu, vine zilnic şi ne face tot felul de probleme. Când l-am întrebat în ce calitate vine la fabrică, s-a simţit deranjat. I-am spus să nu confunde confecţiile cu politica. Am 11 ani şi jumătate vechime numai la Euroconfecţii".Anişoara Nicolicioiu: „Am lucrat în această fabrică 21 de ani. Niciodată nu am avut vreo problemă cu nimeni. Viceprimarul Hârşovescu ne-a ţinut o şedinţă de lucru în care a început să ne jignească. El şi-a luat angajamentul că va aduce comenzi. Ştiţi câte comenzi sau contracte a adus? Întrebaţi-l! În cele 3 luni de când dânsul conduce neoficial fabrica în locul soţiei nu a adus comenzi nici pentru o singură cămaşă. Manager este d-na Hârşovescu. Atunci, soţul dânsei, viceprimarul Hârşovescu, pentru ce vine? Toată lumea dă din umeri. 3,76% din realizările noastre le primeşte ca drepturi d-na manager Hârşovescu. Este şi asistentă la Salvare. Domnul Hârşovescu ne-a terorizat, făcând presiuni şi asupra d-nei Valeria Paşca de la personal pentru desfacerea contractelor noastre de muncă".„Să ştiu cum vă răspund"Rep.: Alo, d-nul Puiu Hârşovescu?Puiu Hârşovescu: Da.Rep.: Bună dimineaţa! Suntem de la săptămânalul Indiscret în Oltenia şi dorim să vă punem câteva întrebări. Soţia dumneavoastră are două locuri de muncă: manager la Euroconfecţii şi asistent la Ambulanţă? P.H.: Da. La Serviciul de Ambulanţă cu contract nedeterminat de muncă, cu o vechime de 22 de ani, iar la Euroconfecţii SA este cu contract part-time, de două ore pe zi, adică contract de prestări servicii.Rep.: Aveţi vreun amestec în recentele concedieri de la Euroconfecţii Vânju Mare?P.H.: Aaa, deci nu managerul, nu vorbim aici, m-aţi întrebat pe mine ca viceprimar, sau dacă soţia ca manager are vreun amestec? Ca să ştiu cum vă răspund!Rep.: V-am întrebat pe d-voastră, pentru că unii angajaţi de acolo au precizat că aţi ţinut şedinţe la fabrica de confecţii.P.H.: Da. Viceprimarul a participat la Euroconfecţii SA la o dezbatere, deoarece este scoasă la licitaţie de către Finanţele Publice pentru lichidare. În calitate de viceprimar am convocat colectivul de conducere, şedinţa a fost cu colectivul de conducere al Euroconfecţii SA şi a fost în repetate rânduri, pentru licitaţia din 20 şi ceva septembrie, şi am căutat să găsim împreună o soluţie să plătească datoriile. Am contactat agenţii economici, ca viceprimar, să aducem comenzi, că nu aveau comenzi deloc.„Eu nu fac şedinţe de lucru cu salariaţii"Rep.: Unele persoane cărora le-au fost desfăcute contractele de muncă şi au fost concediate vă acuză, fac nişte declaraţii că ţineaţi şedinţe de lucru şi le reproşaţi că nu muncesc.P.H.: Deci, eu nu fac şedinţe de lucru cu salariaţii. Eu am făcut cu directorul tehnic, cu cel de producţie, cu maiştrii. S-a făcut o analiză financiară şi am ajuns la concluzia că productivitatea este scăzută, din această cauză fabrica a rămas în imposibilitate de plată şi, deci, ei trebuie să-şi mărească productivitatea. Deci, viceprimarul nu a făcut contractul cu oamenii din producţie să spună că nu muncesc.Rep.: Sunt afirmaţii că deţineţi o vilă pe muntele Rânca.P.H.: Da, este o informaţie adevărată, dar nu se cheamă vilă, se cheamă cabană, din lemn, şi este în Parâng, în localitatea Rânca, judeţul Gorj. A fost începută şi nu este terminată. Cabana de la RâncaPotrivit unor surse demne de încredere, viceprimarul liberal Puiu Hârşovescu este fericitul proprietar al unei cabane în staţiunea montană de la Rânca, judeţul Gorj. Construită probabil din salariile de bugetari, cei doi soţi Hârşovescu par să deţină cheia secretului îmbogăţirii peste noapte.

www.indiscret.ro

Vechiul Oras Vinju Mare

Localizare
Veche aşezare mehedinţeană, oraşul Vânju Mare este situat în sud-estul judeţului Mehedinţi în zona Văii Blahniţei, la o distanţă de 33 km de municipiul Drobeta Turnu-Severin pe drumul naţional Turnu Severin – Calafat.
Vânju Mare este în general o regiune de câmpie îngemănată cu dealuri ale căror soluri fertile, propice agriculturii.Totodată este o zonă renunumită pentru cultivarea viţei de vie.
Clima este temperat-continentală,cu ploi multe toamna şi primăvara şi puţine vara.
Vânju Mare cuprinde vechile sate: Oreviţa Mare (care este cunoscută ca localitate încă din 1652 pe timpul domniei lui Matei Basarab ); Nicolae Bălcescu, Bucura şi Traian.
Oraşul se învecinează cu o serie de comune: Vînjuleţ, Rogova, Poroina Mare, Corlăţel, Punghina, Pătulele, având o suprafaţă de 95 km² ,ceea ce reprezintă 1,9% din suprafaţa judeţului Mehedinţi.

[modifică] Origine
Obiectele din piatră cioplită şi cele din bronz au fost identificate pe teritoriul oraşului ca făcând parte din epoca fierului, se practica aici agricultura primitivă, cât şi unele meşteşuguri.
Epoca dacică este şi ea prezentă în mod indirect, mai ales prin monezi romane cu circulaţie anterioară cuceririi Daciei de către romani.
Documentar, Vânju Mare apare ca localitate în anul 1772, pe vechea vatră a satului Orehoviţa, proprietate a mănăstirii Târgovişte. Atunci, Ilinca Cioroboreanca cu fiii ei, Dumitru şi Mihai, vând lui Barbu Capital Căluţoiu o parte din moşia din Cioroboreni. Această moşie se învecinează cu moşia Vânjului, o localitate în care îşi află «casele şi acareturile» căpitanul de plai Barbu Căluţoiu.
Din document reiese că Vânju Mare era, în 1772, o localitate deja constituită şi suficient de puternică să fie cel puţin cea mai influentă a plaiului Blahniţa, dacă nu chiar reşedinţa acestuia.

[modifică] Etimologia numelui
Pe aceste meleaguri au existat suprafeţe întinse de păduri, detaşându-se ca pondere ulmul. Se presupune că însăşi denumirea localităţii ar proveni din limbajul popular din cuvântul "gâju", care, prin latinizare, ar fi devenit "vâjul" şi apoi "Vânju Mare". Adjectivul "vânju" (vânjos) este atribuit unui ulm puternic şi foarte înalt care era folosit ca punct de observaţie, de unde se putea anunţa trecerea turcilor pe drumurile Vidinului, azi şoseaua Calafat - Drobeta Turnu-Severin.
Explicaţia toponimului Vânju poate fi relativ dificilă deoarece aceşti arbori puternici, vânjoşi, ar fi fost identificaţi prin apelativul "Gâj" ori prin cuvântul care ar desemna sunetul pe care îl facea vântul prin frunzele acestora.
Din bătrâna pădure au fost însă defrişate suprafeţe întinse şi cultivate cu viţă de vie. Se pare că acea specie de ulm ar fi dispărut de prin pădurile noastre, dar existenţa pădurii "Lunca Vânjului", la o distanţă de numai 1500 de metri, dovedeşte că pe însuşi terenul casei de cultură de azi, a existat înainte o pădure.

[modifică] Evoluţia comunităţii
Vechii locuitori ai satului Vânju Mare trăiau prin pădure după dealuri, unde îşi defrişaseră câte un petic de pământ pe care îşi cultivau viţa de vie şi cereale numai cât era necesar pentru satisfacerea nevoilor familiale. Aceşti locuitori îşi construiseră bordeie, chiar pe aceste terenuri, aşezate la estul actualului oraş.
În urma împroprietăririi din 1864, locuitorii au părăsit aşezările din păduri şi vii pentru a se stabili în sat, unde li se repartizaseră loturi de casă. După culesul viilor, vinul rămânea în pivniţele bordeielor unde locuiseră şi periodic mergeau acolo cu un vas pentru a aduce doar atâta vin cât avea nevoie familia. Mai târziu, ţăranii şi-au ars bordeiele şi şi-au adus recolta în sat.
Existenţa localităţii Vânju Mare în epoca feudală este adeverită şi de faptul că se află pe drumul Vidin - Calafat - Cerneţi - Drobeta Turnu Severin, drum folosit des de turci încă din prima lor invazie în Ţările Române şi devenind drum regulat odată cu stabilirea garnizoanei turceşti în insula Adakaleh. Sociologul Sthal vorbeşte în lucrările sale despre o vama în «Lunca Vânjului» ţinând cont că aici existau o varietate de legături între drumul Cetate - Cerneţ - Dr.Tr.Severin şi cel care lega Dr.Tr.Severin - Cerneţ - Craiova de localitatea Vânju Mare.
Reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza, în urma căreia moşiile mănăstireşti precum şi unele moşii ale Mitropoliei sunt împărţite oamenilor, determină constituirea la poalele dealului Vânjului a unei localitaţi prospere din punct de vedere economic şi social. Terenul arabil care a rămas de la împroprietărire a trecut în proprietatea statului care l-a dat în arendă unui anume Argetoianu.
Documentar se atestă că în 1879, dat fiind aportul pe care şi-l aduc locuitorii comunei Vânju Mare la Războiul de Independenţă, în perimetrul comunei se face o nouă împroprietarire cu loturi tip de 5 ha, din proprietatea statului. La această improprietărire beneficiază de pământ ţăranii săraci, care au primit şi loturi de casă în jurul vetrei satului Vânju Mare, cât şi participanţii la Războiul de Independenţă. Restul moşiei rămânând în proprietatea statului, a fost dat în arenda lui Ion Ceroşanu.
În anul 1899 s-a făcut o noua împroprietărire cu drept de răscumparare pe termen de 5 zile. Întrucât terenul nu era suficient pentru toti sătenii şi ca sa nu se creeze nemulţumiri, improprietărirea s-a facut sub formă de loterie, prin tragere de bilete. În urma acestei împroprietăriri rămân puţine loturi în capul viilor, numite “braţuri”, unele cultivate, altele folosite ca păşune pentru vite. Arendaşul acestor “braţuri” a fost Constantin (Ion) Triandafil, ultimul arendaş pe care Răscoala din 1907 îl găseşte în comună.
Anul 1907 găseşte locuitorii comunei Vânju Mare împroprietăriţi în trei rânduri şi mult mai înstăriţi decât cei din satele vecine, fapt care duce la o anumită ”linişte” în zonă, dar şi cu foarte multi clăcaşi pe terenul ce-l avea în arenda Constantin Triandafil.
Comuna Vânju Mare avea, în 1907, o şcoala cu trei săli de clasă.
Locuitorii din Vânju Mare au dus lupte aprige de răscumpărare a moşiei căzute în mâinile arendaşilor între anii 1864-1921, haiducia fiind folosită de mulţi ţărani ca formă de nesupunere.
Primele începuturi de industrie în Vânju Mare se pierd în trecutul îndepartat, fiind reprezentative îndeletnicirile meşteşugăreşti. De la ”râjniţă”, s-a trecut la moara pe apă instalată pe pârâul Oreviţa. Pe măsură ce forţa mecanicii a crescut, s-a construit o moară cu vapori iar mai târziu una cu motor cu explozie.
Localitatea Vânju Mare a fost reşedinţă de plaşă între cele două războaie mondiale, iar din 1945 până în 1968, reşedinţă de raion.
Din anul 1968, localitatea Vânju Mare este declarată oraş, beneficiind de importante lucrări de amenajare şi modernizare, care dau un aspect plăcut oraşului.
În contextul reorganizării Armatei României, Unitatea Militară 01068 din Vânju Mare a fost şi ea reoganizată în anul 2006, prin diminuarea personalului de la vechiul necesar de 254 de funcţii la 93 de funcţii. [1]
www.wikipedia.org

Vinju Mare tara vinului de Oreavita

Nu trebuie sa va mirati daca gasiti in supermarket-uri vin de regiune controlata Vinju Mare , in zona sunt 3 firme care produc si comercializeaza vin premiat si recunoscut pe plan international.
CARL REH WINERY S.R.L.
Nume intreprindere:
Carl Reh Winery S.R.L.
Adresa:
Str. Matei Voievod nr. 47, sector 2, 021452 Bucuresti , RomaniaTel: +40 21 252 4962 / +40 21 252 4963 / +40 21 252 4966Fax: +40 21 252 4965e-mail: office@carlreh.ro
Persoana de contact:
Rodica Capatina (General Manager)
Tip activitate:
Producator - in special exportator
Domenii de activitate:
Productia de vin
Zona viticola:
Viile Stefanesti-Arges, Dragasani-Valcea, Merlot-Recas, Pinot Gris-Cernavoda
Oferta la export:
Vinuri albe
Chardonnay
Vinuri rosii
Merlot

VINURI EVALUATE:
VAL DUNADESPRE BLANC DE ROUMANIE: Blanc de Roumanie este un cupaj de Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Riesling, din struguri selectati din regiunea Drancea.Imbinarea tipicitatilor acestor soiuri a dat nastere unui vin echilibrat, placut, usor de baut, partener de cursa lunga pentru consumul zilnic.Sub crengile ocrotitoare ale copacilor, intr-o sufocanta zi de vara, la un picnic cu prietenii, nimic nu este mai potrivit decat Blanc de Roumanie!Aur - Concursul International Novvin 2003, RomaniaNOTE DE DEGUSTARE:Este un vin demi-sec, alcool 12 %Vol, imbuteliat in sticle de 0,75L si Bag-in-Box de 3L şi 5L.Formula inedita pentru un vin alb cu structura si personalitate, proaspat, fructos, lejer, savuros, aromat, care asambleaza bine caracteristicile fiecarui partener de cupaj: Sauvignon Blanc (pepene copt), Feteasca Regala (aroma florala) si Riesling (aciditate si lungime).Un vin usor, revigorant, energizant si prietenos!12,5%, demisecImbuteliat: Sticle 0,75L; Bag-in-Box 3L, 5LDESPRE SOIUL CHARDONNAY: Strugurii Chardonnay sunt originari din Burgundia dar au fost plantati cu mare succes in diverse parti ale lumii, adaptandu-se la multe si diferite tipuri de sol si climat. Este un soi foarte bine adaptat si la conditiile geo-climatice din Romania, permitand obtinerea de vinuri caracterizate de fructozitatea celor produse in Lumea Noua, combinata armonios cu eleganta si finetea celor de pe batranul continent. Este varietatea utilizata in procent majoritar chiar si in vinurile spumoase si in sampania frantuzeascaArgint: Concursul Internaţional Vinvest 2006Sehr gut : Mundus Vini 2006VINIFICAŢIE Strugurii din care se obţine Val Duna Chardonnay provin din viile din Oprisor, Mehedinti. Aici, verile sunt deosebit de calduroase, conditie esentiala pentru siul Chardonnay, care cules la momentul optim asigura premiza fructuozitatii si prospetimii. Vinificatia la temperature de 14-16 grade, timp de 14 zile, pastratul pe drojdie timp cat mai indelungat, fac posibila extractia de arome si fruct. Alcool 13 %Vol, imbuteliat in sticla 0.75L, Bag in Box de 3L si 5L.NOTE DEGUSTARE: Val Duna este o gama de vinuri tinere si moderne, “easy to drink wines”! Chardonnay-ul, sec, mai neobisnuit pentru consumatorul roman, isi castiga totusi din ce in ce mai multi prieteni datorita prospetimii si claritatii mesajului pe care-l transmite. Gustul de pepene galben, lamaita, busuioc, aroma verzuie si zglobie fac deliciul acestui vin. Il recomandam cu caldura, bine racit, ca partener la salate, placinte, rulade, carne de pui cu sos alb, ciuama, si alte preparate cu smantana si branza care completeaza foarte bine nuantele usor citrice din vin. Provenienta: Dealurile Drancei;Alcool: 12.5%Vol; imbuteliat in sticle de 0.75L; Bag in Box 3L; 5LDESPRE CABERNET: Este soiul cu cea mai larga raspandire an randul celor cinci varietati dominante din districtele Medoc si Graves ale regiunii franceze Bordeaux, precum si cel mai de succes vin rosu produs in California. Cabernet Sauvignon a devenit cel mai popular in America, pe la mijlocul anilor 60. Pana in 1980, a devenit termenul generic pentru “vinul rosu” – in mintea consumatorului – inlocuind termenul de “burgund”. Cabernet Sauvignon-ul romanesc este plantat pe sol rosu, abundent, similar celui numit in Australia “terra rossa”. NOTE DEGUSTARE:Aroma distincta de coacaze coapte dezvolta un buchet rafinat, cu nuante de cedru, violete, ardei, paine dospita si tutun de trabuc. Astringenta caracteristica soiului este domolita in timpul procesului de maceratie, tocmai pentru ca Val Duna Cabernet trebuie sa fie un vin accesibil, care poate fi consumat cu usurinta si la mesele de pranz mai frugale sau, pur si simplu, ca partener de vorba cu prietenii! Alc.: 12.5 %VolImbuteliat : 0,25L; 0,75L; 3L; 5LDESPRE FETEASCA REGALA: Feteasca Regala este un soi autohton, dominant intre vinurile albe seci pentru prospetimea, vinuozitatea si fructozitatea sa, cu un parfum mai putin pronuntat dar cu o aroma care il diferentiaza. Se impune prin echilibrul sau in componente. Aciditatea, deseori mai ridicata decat la multe alte vinuri, ii imprima o nota de vioiciune foarte atractiva pentru multi consumatori, convinsi si de aroma specifica, usor de recunoscut. Este un vin atractiv, indicat a fi savurat pe loc si nu a fi pastrat.Val Duna Feteasca regala este o izbanda a viticulturii din tara noastra. Placut de catre tineri si varstnici, deopotriva…Aur - Concursul International Novvin 2003, RomaniaNOTE DE DEGUSTARE:Este un vin demi-dulce, 12,5 %Vol alcool, îmbuteliat în sticle de 0,75L sau in Bag-in-box de 3L ori de 5L.Vinul Feteasca Regala este de culoare galben-verzui si, dupa 1-2 ani de maturare, atinge nuanta paiului de grau. Este apreciat pentru lejeritate, echilibru si armonie. Prospetimea si fructozitatea specifica fac din Feteasca regala vinul alb cel mai baut din Romania. Cu usoare nuante aurii, se simte aciditatea de lamaie si aroma de miere; se “intuiesc” indicii de aroma de caramel si flori de camp. Se asorteaza cu peste afumat, fructe de mare, sos de usturoi, pastrama si carne alba. Are un echilibru foarte bun, o corpolenta suficienta, un parfum mai putin pronuntat dar cu o aroma specifica. Limpiditatea stralucitoare, armonia si stabilitatea durabila sunt argumente in favoarea sa.12,5%, demidulceImbuteliat: Sticle 0,75L; Bag-in-Box 3L, 5LDESPRE MUSCAT OTTONEL: Muscat-ul este o varietate de struguri foarte veche si, datorita parfumului sau puternic si distinctiv, a fost – probabil – unul dintre primele soiuri identificate si cultivate. Aproape orice tara mediteraneana produce un vin faimos, bazat pe acesti struguri.NOTE DEGUSTARE: Val Duna Muscat este un vin modern: usor, delicat si fructos; tipicitatea soiului este usor de recunoscut – miere de albine, pere, iasomie, lamaita, lacramioare, usoare nuante de mosc. Trebuie consumat bine racit si este un partener simpatic al mancarurilor condimentate cu chili, curry, piper verde, coriandru sau al fripturilor cu ananas, portocalele marinate ori glasate . Ca vin de desert, este prietenos si generos!12,5%, demisecImbuteliat: Sticle 0,25L; 0,75L; Bag-in-Box 3L, 5LDESPRE PINOT NOIR: Pinot Noir este una dintre cele mai vechi varietati de struguri din lume si a fost denumit asa după forma de con de pin pe care o are inainte de a fi cules. O alta varianta sustine faptul ca a fost denumit dupa familia Pinot, al carei arbore genealogic dateaza de 2000 de ani.Legenda spune ca Pinot-ul a sosit pe teritoriul galez inca de pe vremea romanilor, desi exista istorici care sustin ca romanii ar fi gasit aceasta varietate acolo cand au cucerit teritoriul cunoscut astazi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.).Cert este ca prima documentare istorica dateaza din anul 1345, cand calugarii francezi au adus strugurele in Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat incepand cu anul 1470Plaiurile Drancei sunt vestite pentrucalitatea exceptionala avinurilor rosii!NOTE DEGUSTARE:Un vin tanar, cu aroma complexa si intensa de fructe rosii, coapte, combinata cu parfumuri florale (violete si petale de trandafir) si imbogatita de savoarea mirodeniilor (rozmarin, menta, scortisoara). Pe masura ce se matureaza, devine mai complex si apar nuante de stafide, fan, tutun sau piper negru. Culoarea este rosu usor transparent cu nuante violacee.Face pereche ideala cu carnea de miel, rata, fazan, cu paste, este „responsabil” pentru celebrul Coq au vin (pui fiert in vin rosu).Alc.: 12,5 %VolImbuteliat : 0,25L; 0,75; 3L; 5LDESPRE RIESLING: Riesling-ul ar putea fi considerat cel mai bun dintre vinurile albe… “S-a nascut” in Burgundia, unde a fost cultivat inca din 1400 – sau, poate, chiar dinainte!... Apoi, a fost cultivat in diverse parti ale lumii, cu soluri si climate diferite. La fel de bine s-a adaptat si conditiilor geo-climatice din Romania, producand vinuri fructoase si pline de tinerete, europene prin identitate dar universale prin calitate. NOTE DEGUSTARE:Aroma puternica si distinctiva a Riesling-ului Italian reprezinta un mix perfect de parfumuri florale (sanziene, trandafiri, violete), fructe (mere, pere, piersici, pepeni) si minerale (cremene, calcar) – acestea din urma imprimandu-i si calitatea de vigurozitate. Acest Riesling ne-baricat este un vin echilibrat, uniform si sprinten in acelasi timp, care “invadeaza” cerul gurii cu savoarea lui desavarsita… Este companionul potrivit pentru mancaruri usor picante, insotite de sosuri, indiferent de tipul carnii din care au fost preparate… Medalii: Aur - Concursul International Vinvest 2006, RomaniaImbuteliatSticle: 0,75LBag in Box: 3L si 5LDESPRE NOIR DE ROUMANIE:NOTE DE DEGUSTARE :Val Duna Noir de Roumanie – un vin cu puternica aroma de fructe, viguros si corpolent, fara astringente, usor de baut!Se potriveste cu miel la tava, cu rozmarin, shaorma, kebab sau lasagna cu legume.12,5%, demisecImbuteliat:Sticle: 0,75L; Bag-in-Box: 3L, 5LDESPRE ROSE DE ROUMANIE:NOTE DE DEGUSTARE:Val Duna Rose - un vin cu o culoare “de poveste” (roz-coral), usor, modern, delicat, cu aroma proaspata de fructe de capsuna. O alegere inspirata pentru un vin de vara, racoros. Original prin imbinarea soiurilor Merlot si Burgund, Val Duna Rose incita prin aromele dulci de fructe proaspete si prin intensitatea gustului. Se recomanda a fi servit rece, in compania bucatelor din carne alba sau de vita, a salatelor si a deserturilor. DESPRE SAUVIGNON BLANC:Charles Wetmore, fondatorul Cramei Cresta Blanca, a fost cel care a adus in California primele vite de Sauvignon Blanc, in 1880, unele provenind din faimosul Sauternes Chateau Y'Quem care produce cel mai scump si faimos vin pentru desert. Deoarece vitele au prins viata si puteri in noua lor casa, din Livermore Valley, Sauvignon Blanc a devenit unul dintre marii favoriti ai vinurilor albe consumate in California. NOTE DEGUSTARE:Un vin tanar si vibrant, proaspat si aromat. Identitatea varietala este data de aromele de iarba, ardei si grapefruit. Dar insotirea lor cu gustul de pepene si lamaie verde si combinarea cu arome de vanilie, unt si minerale este de-a dreptul delicioasa! De culoare galben-pai cu tente usor verzui, cu o aciditate naturala ridicata, este un vin nervos, insufletit, deosebit de placut. In plus, mirosul pregnant de frunza de vita, de iarba proaspat cosita il face usor de recunoscut. Val Duna Sauvignon Blanc este vinul perfect cu ajutorul caruia te poti relaxa, in lumea haotica de azi… Este foarte usor de asortat la mancare si provoaca placerea de a-l bea, de la primul pana la ultimul strop! Medalii:Aur Vinvest 2006Sehr gut Mundus Vini 200512,5%Sticle: 0,25L, 0,75LBag in Box: 3L, 5LDESPRE FETEASCA NEAGRA: Toate lucrarile de specialitate, aparute in Romania si in alte tari, subliniaza faptul ca soiul Feteasca Neagra are caracter de unicitate. Ca planta, este – practic – unul dintre putinele soiuri dacice care se mai intalneste azi in cultura. Longevitatea lui se poate explica prin calitatea buna a vinurilor rosii obtinute, marea rezistenta la ger si seceta, vigurozitatea deosebita de care dispune. Glumind, putem spune ca Feteasca neagra are in seva „sange de dac”. De-a lungul timpurilor, Feteasca Neagra a fost cunoscuta in popor si sub alte denumiri: Poama Fetei Neagra, Pasareasca Neagra, Coada Randunicii. Datorita atat vechimii sale (de peste 2000 de ani) de cand este luata in cultura, cat si gratie prestigiului calitativ pe care il are, soiul Feteasca Neagra poate fi numit – pe drept cuvant – decanul de varsta” al soiurilor romanesti, demonstrand (o data in plus) ca, in Romania, viticultura are o traditie.NOTE DEGUSTARE: Val Duna Feteasca Neagra are toate caractetisticile tipice soiului: de la culoare– rosu-purpuriu cu nuante pamantii, pana la gustul tipic de pruna afumata. Este soiul cel mai indragit de romani, pentru personalitatea lui deosebita, pentru savoarea si placerea inegalabila pe care o creeaza! Se recomanda a fi consumat dupa ce “a respirat” putin; se potriveste foarte bine la antreuri calde (carnaciori, ficat, creier) sau la platourile reci romanesti, cu toba si sunca afumata, icre, salata de vinete, ardei copti si telemea!12,5%, demisecImbuteliat: Sticle 0,25L; 0,75L; Bag-in-Box: 3L, 5LDESPRE SOIUL MERLOT:Merlot-ul este de departe cel mai raspandit soi de struguri plantat in regiunea Bordeaux si ocupa locul trei, ca varietate de struguri rosii, in Franta. Explicatia poate fi numai una: Merlot a devenit cel mai indragit dintre vinurile rosii! Cel mai de calitate vin se obtine din viile plantate pe soluri stancoase, in zone aride: uscate, cu mult soare, unde toamnele lungi permit coacerea tarzie. Plaiurile Drancei ofera conditii ideale!Medalii:Argint Concursul International Vinvest 2006, RomaniaSehr Gut Großer Internationaler Weinpreis Mundus Vini 2004, GermaniaNOTE DEGUSTAREFructe, foarte multe fructe. De la cirese, visine, coacaze, mure pana la nuante mai sofisticate de curmala foarte coapta, toate bine echilibrate de o aciditate si astringenta placute! Va recomandam sa-l consumati imediat, foarte usor racit, alaturi de gratar, mici, iahnie sau pulpa la cuptorImbuteliat: Sticle 0,25 si 0,75L; Bag in Box: 3L si 5L

VIE VIN VANJU MARE S.A.
Nume intreprindere:
Vie Vin Vanju Mare S.A.
Adresa:
Str. Unirii Nr. 2, Vanju Mare, Jud. MehedintiTel: +40 252 350547
Persoana de contact:
Mihai Ioan- general manger
Tipul de activitate:
Producator - in special exportator
Afiliere:
APEV
Zona viticola:
Viile Vanju Mare, judet Mehedinti.
Oferta la export:
Vinuri rosii
Cabernet Sauvignon

VINURI EVALUATE: - - -
RANKING GENERAL: - - -
Specialistii Connaisseur se vor intalni sa deguste vinurile acestei companii. Dupa ce analizele vor fi gata, vor fi publicate in aceasta pagina. Daca doriti sa publicam prioritar analizele acestui producator sau daca doriti sa sa evaluam un anumit produs, va invitam sa ne contactati la adresa office@vinul.ro .

VINARTE S.R.L.
Nume intreprindere:
Vinarte S.R.L.
Adresa:
Str. Plantelor 50, Bucuresti 2, RomaniaTel: +40 21 323 38 03Fax: +40 21 322 92 44E-mail: office@vinarte.roWeb: http://www.vinarte.ro/
Persoana de contact:
Rodica Fronescu ( Director general) - office@vinarte.ro
Anul fondarii:
1995
Tipul de activitate:
Producator - in special exportator
Zona viticola:
Viile Zoresti (judet Buzau )Viile Bolovanu (judet Olt )Viile Starmina (judet Mehedinti )
Oferta la export:
Vinuri rosii
Castel Bolovanu: Cabernet Sauvignon (VS, Samburesti)Sienna : Merlot (DOC, Vanju Mare)Soare : Cabernet Sauvignon (VS, Samburesti)Prince Matei : Merlot (DOC, Dealu Mare)Red Paradox : Merlot (VS, Dealu Mare)
Vinuri premiate:
- 2001 - Concours Mondial du Vin, Bruxelles, Belgia / medalie de argint / Castel Bolovanu 1999, Cabernet Sauvignon, Samburesti
- 2001 - Concours Mondial du Vin, Bruxelles, Belgia / medalie de aur / Sienna 1999, Merlot, Vanju Mare
- 2001 - International Wine Challenge Magazine, London, UK / medalie de bronz / Castel Bolovanu 1999, Cabernet Sauvignon, Samburesti
- 2001 - International Wine Challenge Magazine, London, UK / medalie de bronz / Sienna 1999, Merlot, Vanju Mare
- 2002 - Concours Mondial du Vin, Bruxelles, Belgia /medalie de argint / Soare 1999, Cabernet Sauvignon, Samburesti
- 2002 - Japonia Wine Challenge, Tokyo, Japonia / medalie de bronz / Prince Matei 1999, Merlot, Dealu Mare
- 2002 - Japonia Wine Challenge, Tokyo, Japonia / medalie de argint / Sienna 2000, Merlot, Vanju Mare

VINURI EVALUATE: - - -
RANKING GENERAL: - - -
Specialistii Connaisseur se vor intalni sa deguste vinurile acestei companii. Dupa ce analizele vor fi gata, vor fi publicate in aceasta pagina. Daca doriti sa publicam prioritar analizele acestui producator sau daca doriti sa sa evaluam un anumit produs, va invitam sa ne contactati la adresa office@vinul.ro .


www.vinul.ro